Timp de trei zile, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a găzduit o conferinţă internaţională despre „societatea Big Brother”. Întrebările la care au încercat să răspundă specialişti din România şi din străinătate au avut în centru supravegherea societăţii, efectele noilor tehnologii de comunicare asupra spaţiului privat şi al memoriei colective, precum şi graniţa permanent în mişcare dintre libertate şi siguranţă în stat.

„Living in Surveillance Societies” a fost titlul conferinţei organizate de Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, sub coordonarea prof.univ.dr. Doina Balahur şi cu sprijinul financiar al reţelei europene de cercetare COST. Iaşul a fost ales pentru a gădzui această de-a doua ediţie a conferinţei pentru a se face o comparaţie mai facilă între percepţiile legate de supraveghere ale Europei de Vest şi ale fostelor ţări comuniste, după cum a precizat William Webster, gazda principală a conferinţei.

În fostele ţări comuniste, exemplul României fiind unul evident, percepţia asupra folosirii intensive a supravegherii de către Stat este una negativă, din cauza antecentelor din perioada comunistă – după cum au subliniat prof. Doina Balahur şi asis. Adrian Iftene, în prezentarea intitulată „I see you, you can’t see me: On people’s perceptions about surveillance in post totalitarian Romania” (Eu te văd, tu nu mă poţi vedea: percepţiile publicului despre supraveghere într-o Românie post-totalitară)

Depresia ne-iertării

Despre aspectele pozitive ale supravegherii a vorbit Jens Linge, expert în cadrul Joint Research Centre al Comisiei Europene. Acesta a accentuat faptul că este important să fie supravegheate și analizate ştirile din mass-media și rețelele sociale locale, naționale și internaționale, în funcție de amploarea bolii/infecţiei. Astfel pot fi evitate cazuri de epidemie. De asemenea, un rol important îl joacă analizarea conţinutului social media (bloguri, Twitter, Facebook
etc), prin intermediul cărora se pot detecta semnale unor începuturi de epidemii.

Ivan Szekely, fost consilier în domeniul protecţiei datelor şi al libertăţii de informare în cadrul Parlamentului Ungar, a vorbit despre rolul amintirii şi uitării într-o lume de supraveghere în creştere în contextul societăţilor post-comuniste – . Acesta a accentuat importanța selecției și a surplusului de informații pe care o aduce „memoria digitală”, dezvoltarea tehnologiei şi „permanentizarea” memoriei aducând cu sine riscul de a nu putea uita şi a nu putea ierta. „Riscăm să trăim într-o continuă depresie”, a avertizat expertul maghiar.

Efectele noilor tehnologii asupra vieţii private

A doua zi a conferinţei a fost deschisă de finlandeza Heta Aleksandra Gylling, care a vorbit despre „Teamă, supraveghere și cenzură” în societățile moderne. În discursul său, reprezentanta Universității din Helsinki a atras atenția asupra faptului că, în numele binelui comun, autoritățile responsabile de securitate încearcă să justifice trecerea la supravegherea secretă a comportamentului și chiar a modului în care indivizii își exercită libertatea de expresie. Astfel, au fost ridicate mai multe probleme legate de dificultatea de a justifica supravegherea secretă și intervenția asupra libertății de expresie, de a delimita libertatea de expresie dăunătoare într-o societate democratică și pluralistă precum și posibila apariție a unei autocenzuri a indivizilor.

Ian Tucker, din cadrul Universității East London, a adus în discuție în prezentarea sa impactul și rolul tehnologiilor de supraveghere în viața cotidiană. Dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii complică tot mai mult percepția oamenilor despre ce reprezintă supravegherea într-o societate. A fost analizată mai ales dezvoltarea acestor tehnologii ca urmare a atentatului din 11 septembrie 2001 și impactul ei asupra vieții private a indivizilor. Analiza s-a bazat pe o serie de interviuri cu locuitorii unui oraș din Marea Britanie pe tema cunoașterii sau experienței legate de procesul de supraveghere, pentru a vedea ce impact are acesta asupra vieții cotidiene.

În continuare, Raluca Popa și Adina Diaconescu au vorbit despre reglementările legale, juridice ale prelucrării datelor cu caracter personal în țara noastră. Astfel, au adus la cunoștința publicului un subiect foarte puțin dezbătut în România precum și existența unei instituții bazate pe reglementări privind protecția datelor cu caracter personal, cu foarte puțină notorietate la nivel național. În România, responsabilă de supravegherea și controlul imaginilor și sunetelor capturate de camerele video este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Aceasta este instituția care se ocupă de investigarea cazurilor de folosire abuzivă a imaginilor obținute prin supravegherea video, ca urmare a unor reclamații sau cazuri semnalate de persoanele afectate.

Ultima prezentare a zilei intitulată „The Science of Population in a state of exception: The case of Israel” a fost susținută de Anat Leibler de la Universitatea Bar Ilan din Israel. Aceasta s-a axat pe trei repere temporale din istoria țării sale pentru a arăta ce se întâmplă cu practicile de supraveghere pe care le furnizează guvernele atunci când ele trebuie implementate în țări dominate de conflicte interetnice violente. Astfel, au fost aduse în discuție: recensământul din anul 1948 realizat în urma constituirii unui nou stat Israel, cel din 1967 realizat imediat după războiul de șase zile precum și introducerea cardurilor de identitate biometrice obligatorii pentru cetățenii acestui stat.

În ultima zi a conferinţei s-a remarcat conferinţa pe tema “Perceptions of surveillance” , susţinută de Andre Jansson, profesor la Universitatea Karlstad University. Acesta a explicat faptul că percepţia cu privire la supraveghere variază de la o societate la alta, precum şi în funcţie de vârstă. Profesorul a oferit exemplul Elveţiei, ţară în care oamenii nu sunt suspicioşi cu privire la chestionare fiind obişnuiţi să fie catalogaţi. Însă la nivel general, supravegherea a devenit o practică socială, pe care tinerii o acceptă cu uşurinţă, în special în cadrul reţelelor sociale.

La sfârşitul conferinţei fiecare invitat şi-a prezentat mulţumirile pentru ospitalitatea Universităţii, fiind plăcut surprinşi de faptul că în organizarea au fost implicaţi şi studenţii.

Articol de Răzvan Pascal şi Mihaela Bucur