Svend Poller este preşedintele Reţelei Utrecht, una dintre cele mai prestigioase şi mai selective asociaţii universitare la nivel european. Particpant la reuniunea anuală a Reţelei Utrecht ce a avut loc la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Svend Poller ne-a răspuns la câteva întrebări legate de accederea într-o ierarhie internaţională a universităţilor.

Cum pot universitățile din România să-și mărească performanțele pentru a intra în TOP 500?

Cred că aceasta nu este o întrebare ce privește doar România ci, dimpotrivă, are un caracter european. Dacă arunci o privire către universitățile din România dar și spre cele de pe continent realizezi că toate au aceeași problemă, de a nu fi considerate parte a grupului TOP 500 așa cum ar trebui să fie. Alte întrebări care pot fi formulate în această privință sunt – cine realizează aceste clasamente? și sunt aceste topuri cu adevărat un instrument pe care te poți baza? Când te uiți atent peste ele vezi că sunt și oportunități de afaceri care uneori joacă un rol important și plasează universitățile americane și britanice în vârful topului. Nu este doar o problemă a României, nu trebuie să stăm pur și simplu și să plângem; trebuie să facem ceva. Reprezint o rețeaua europeană care se ocupă cu mobilitățile dar și cu alte forme de colaborare internațională, de aceea îndemnul meu este ca univeristățile să pună accent pe colaborarea internațională. În primul rând devii mai vizibil în contextul european sau global, în al doilea rând înveți de la ceilalți cum poți să jonglezi cu trucurile pe care anglo-saxonii deja le folosesc și în al treilea rând prin mobilitățile de studenți și personal creezi un spațiu european care ne este util tuturor.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași trimite anual aproximativ 500 de studenți cu burse Erasmus în străinătate. Datorită lor devenim cunoscuți în țări precum Norvegia sau Suedia și sunt cazuri în care studenți din țările nordice au ales să studieze un semestru la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iași, îndrumați de către studenții români plecați acolo. Prin urmare, totul se rezumă la publicitate? Ar trebui universitățile să se preocupe mai mult de imaginea lor instituțională?

Imaginea este de obicei, mână în mână cu calitatea. Nu trebuie să deții doar postere sau clădiri frumoase – ceea ce voi aveți – în cele din urmă trebuie să ai proiecte de cercetare care sunt nemaipomenite sau să oferi cursuri bune studenților. Cred că acestea sunt mult mai atractive chiar și pentru studenții străini sau pentru comunitatea globală de cercetare decât să te folosești de toate instrumentele de publicitate. Cred că publicitatea poate fi trecută pe locul doi. De obicei, oamenii se gândesc la comunicarea de marketing și apoi se opresc asupra lucrurilor de calitate pe care le pot oferi; însă marketingul de produs joacă un rol mai important decât comunicarea însăși.
Vorbeați despre nevoia de a avea cursuri atractive atât pentru studenții români cât și pentru cei străini. Considerați că asta ar presupune ca universitățile să introducă mai multe cursuri în engleză?

Aș avea două opinii referitoare la subiect. Prima, din punctul de vedere al unui german și a doua luând în considerare faptul că limba germană nu are o circulație mare – nu atât de mică ca limba română dar oricum este o “specie” în pericol la nivel global. În această privință avem două abordări; prima se referă la programele de licență în domeniile uman și științe sociale – consider că reprezintă o necesitate să aderi la limba maternă și nu numai datorită faptului că reprezintă și o modalitate mai ușoară de a comunica și transfera mult mai mult conținut dar și pentru că astfel poți salva diversitatea europeană. În primă fază cred că românii, germanii, lituanienii ar trebui să lupte pentru dreptul lor. De asemenea este vorba și de persoanele care provin din zone și licee nu atât de dezvoltate și au posibilitatea să studieze la facultate în limba lor maternă. În al doilea rând, dacă ne referim la programele postuniversitare și la științele naturale atunci este adevărat că limba engleză devine din ce în ce mai dominantă și datorită faptului că publicațiile din domeniu sunt în limba engleză. Presiunea de a folosi limba engleză este mult mai mare în științele naturale decât în domeniile umaniste. Acest mod este mai mult sau mai puțin tipic – să păstrăm limba maternă pentru primul ciclu universitar și să adoptăm engleză pentru programele postuniversitare.

Încă din luna ianuarie când noua lege a educației a fost adoptată s-a discutat în mediul academic din România despre posibilitatea realizării unui consorțiu universitar ce ar putea plasa universitățile din România în TOP 500. Care este părerea dumneavoastră despre acest fenomen? Considerați că unirea universităților din România într-un consorțiu universitar ar putea să le ajute să ajungă în TOP 500?

Tendințele în Europa sunt similare. Francezii deja au început să unească toate universitățile din aceeași regiune într- o universitate mare cu o altă etichetă. Poate, această metodă este utilă în reducerea cheltuielilor pentru că, uneori, unind mai multe universități reprezintă o “agendă” ascunsă de a economisi din buget. De obicei, această uniune este nefavorabilă pentru cei buni, profesioniști și favorabilă pentru cei cu mai puțină experiență. Dacă luăm cazul Iașului, consider că Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” ar pierde mai mult decât ar câștiga. Cred că atunci când ești o universitate de renume ai adopta, mai curând, o atitudine reținută în ce privește fuzionarea cu alte universități din regiune. Însă, consider că acest lucru nu poate fi un impediment în colaborarea cu celelalte instituții de învățământ superior din diferite domenii precum cel politehnic, asta numai dacă divizia pieței de muncă este clar delimitată și identitatea universității nu se află în pericol. Cu alte cuvinte, colaborare- da, fuziune- nu.

În încheiere, aș dori să îmi spuneți părerea dumneavoastră despre cum pot fi de folos relațiile internaționale în procesul de integrare a universităților într-un mediu european.

În primul rând, să nu aveți senzația că România are o reputație atât de rea atunci când vine vorba de educație internațională. Un număr mare de studenți din Est merg către Vestul Europei și observăm că din ce în ce mai mulți studenți german decid să plece cu mobilități către țări din sudul sau estul Europei; poate fi vorba și despre România, dar în special de Polonia, Republica Cehă, Ungaria. Dați-le ceva timp. Cu cât mai mulți studenți străini vin în Iași, cu atât mai mult îi vor îndemna și pe alții să vină. Le vor spune poate că este un loc bun de studiat, poate chiar și de trăit. Cred că aceasta este cea mai bună cale de a beneficia de publicitate.

[divider]
Citiţi şi alte articole din tema lunii mai:

  clasificare universitati, excelenta, ierarhizare universitati, marketing universitar, tema2, Utrecht Network