Crizele sunt generatoare de haos, de dezordine, ele duc la degradarea raporturilor sociale și a celor interpersonale. Societatea este tentată să atribuie aceste cauze unei permisivități sau unui laxism prezent anterior în societate și să reacționeze printr-o întărire a controlului și a sancțiunilor, riscând să accentueze clivajele existente atât în sânul populatiei, cât și în relațiile cu exteriorul. Oamenii sunt reduși din ce in ce mai mult la condiția de consumatori, luptându-se cu paradoxurile societății (hiperconectati și izolati totodată), cu dispariția cadrului organizat și a reperelor, dezorientați de supralicitarea imaginii, a vizualului. Unii dintre ei se refugiază în artificiul narcisismului, adoptă conduite agresive, adictive, sau cad în depresie și n-o mai pot depăși.

Încercând sa abordeze a priori criza dintr-o dublă perspectivă, cea a modului subiectiv în care este percepută de indivizi și cea a marilor răsturnări produse în contextul social, autorii acestui volum s-au adresat unor specialiști recunoscuți din domeniul psihologiei sociale și din cel al sociologiei clinice, cerându-le să clarifice la nivel teoretic, dar și făcând trimitere la activitatea lor practică în domeniul psihosociologiei, noțiunea de criză, așa cum se conturează ea în urma cercetărilor întreprinse

  Adrian Neculau, criza, psihosociologie