Editura Polirom și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași vă invită vineri, 2 martie, la ora 13.00, în Aula Magna „Mihai Eminescu”, la o întîlnire cu filmologul, scriitorul și jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care va susține o conferință pe tema: „Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989)”. <http://www.polirom.ro/catalog/carte/tarile-romane-intre-imperiul-otoman-si-europa-crestina-4447/detalii.html>

Tema conferinței este și titlul celui mai recent volum semnat de Cristian Tudor Popescu, apărut de curînd în colecția CINEMA <http://www.polirom.ro/catalog/colectii/cinema/>” a editurii Polirom, care va fi lansat cu acest prilej. Volumul „Filmul surd în România mută.

Politică și propagandă în filmul romanesc de ficțiune (1912-1989)<http://www.polirom.ro/catalog/carte/filmul-surd-in-romania-muta:-politica-si-propaganda-in-filmul-romanesc-de-fictiune-1912-1989–4364/>, primul despre film semnat de Cristian Tudor Popescu, va fi  prezentat de Emil Hurezeanu.

Cele două evenimente vor avea loc în cadrul unei întîlniri cu studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și vor fi moderate de George Onofrei, redactor-șef al revistei „Suplimentul de Cultură”.

Pornind de la filme ale unor monștri sacri ca Griffith, filmele sovietice de propagandă ale deceniului trei (inclusiv Eisenstein) sau cele propagandistice naziste (Leni Riefenstahl), volumul prezintă filmul românesc de ficțiune – de la peliculele interbelice, începînd cu „Războiul de Independență”, pînă la cele ale epocii comuniste. Acestea din urmă sînt diferențiate în funcție de perioadele în care au fost produse și de evoluțiile politice specifice perioadelor respective și sînt urmate de numeroase studii de caz, între care „Directorul nostru”, „Puterea și Adevărul”, dar și filme antisistem precum ?Reconstituirea”.

Din cuprins:

Propaganda și cinematograful • Propaganda și filmul de ficțiune • Începuturile influenței cinematografului asupra realității • Cinematograful sovietic de propagandă • Cinematograful românesc de propagandă

„Filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca un copil infectat cu HIV încă din pântecele mamei. Istoria lui a fost dublată de istoricul bolii. Pe lângă semnele specifice creșterii, în fiecare etapă de viață, tumorile, erupțiile, plăgile s-au dezvoltat și ele. Coșurile pubertății filmului românesc au apărut lângă bubele sindromului imunodeficienței politice.

Din cele 550 de pelicule ale perioadei comuniste, aproximativ 222 (adică 40%) pot fi considerate ca având caracter politic, propagandistic, restul fiind divertisment, comedie muzicală, filme pentru copii – proporția lui Lenin (60% propaganda, 40% divertisment) fiind totusi inversată.

Cu prea puține excepții, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluție ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaționalistă, antiromânească, apoi național-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceaușescu.” (Cristian Tudor Popescu)