În data de 25 august 2011, Lucian Roşu şi Paul Diac au înfipt drapelul Universităţii la 7134 m pe vârful Lenin, în cadrul expediţiei cu acelaşi nume. InOras.ro, unul din partenerii proiectului, a realizat un amplu interviu cu cei doi temerari.

InOras.ro: Cum v-ati descoperit pasiunea pentru (urcatul pe) munte?

Paul: Pasiunea pentru munte am descoperit-o de mic copil, cand obisnuiam sa merg in vacanta la bunicii mei din satul Frumoasa, jud. Bacau. Zona nu este turistica, dar e foarte frumoasa. Mai departe, am dezvoltat-o impreuna cu Lucian, la varsta de 17 ani, in clasa a X-a, cand am mers pentru prima oara cu cortul, prin aceeasi zona. A fost prima urcare „serioasa” pe munte, cu stat la cort, mancare la ceaun, cu saci de dormit, rucsac in spate si mers/urcat timp de mai multe zile.

Lucian: Pana in anul I de facultate am mers de cateva ori la munte, dar adevarata pasiune mi-a fost insuflata in cadrul practicii studentesti (in Vrancea, cheile Tisitei). Atunci am simtit pentru prima data libertatea pe care ti-o transmite muntele. Am stat in jurul focului, ne-am ajutat unul pe altul, ne-am bucurat și am suferit impreuna cu colegii de practica. Muntele m-a invatat cum sa dezvolt noi atitudini pe care in viata de zi cu zi nu le gasesti.

InOras.ro: Care este primul varf pe care l-ati atins?

Paul: Stirigoiu, pe care am urcat impreuna. Cam 1300 m. Primul varf important l-am atins tot impreuna, la 2100 m, vf. Pietrosu din Munții Calimani. Am confundat de multe ori atunci varful, era ceata si ne era greu sa ne dam seama daca l-am atins cu adevarat.

Lucian: Pietrosu este prima iesire serioasa pe munte, a fost pentru prima data cand am experimentat greutatile muntelui (frig, umezeala, greutatea rucsacului, plictiseala din cauza vremii urate).

InOras.ro: Ce amintire legata de una dintre expeditiile voastre pe munte va vine pentru prima data in minte?

Lucian: Rodnei! Este muntele meu de suflet. Am fost de 5 ori in Rodnei. E un munte special care pe timp de iarna nu lasa pe oricine sa intre pe teritoriul lui. Urcam tot impreuna de obicei, tot timpul ne propuneam sa facem foarte mult si nu reuseam. Ultima data cand am plecat, muntii Rodnei si-au deschis portile si ne-au lasat treptat sa descoperim frumusetea peisajelor de iarna.

Paul: O amintire speciala este legata de Transalpina, a fost cea mai grea noapte pe care am indurat-o impreuna din cauza faptului ca, din dorinta de a economisi echipament (si, implicit, greutate), am renuntat la izopren si sac de dormit. Noaptea de 1 septembrie (care ne-a prins acolo) a fost cu temperaturi negative. Experienta a avut, totusi, partea ei frumoasa: la un moment dat am ramas si fara apa, deci am suferit si de sete. 

InOras.ro: Aveti superstitii legate de urcatul pe munte?

Paul: Nu!…Am superstitia de a nu crede in prognoza de vreme rea. Ma supar cand lumea spune ca nu mai vine la munte pentru ca e vreme urata.

Lucian: Ma consider o persoana foarte pragmatica. Prefer sa iau in calcul realitatile inaltimii, iar acolo nu este loc de greseli sau superstitii.

InOras.ro: Este important sa iti cunosti bine partenerul pe care il ai alaturi intr-o expeditie?

Paul: Daca nu il cunosti, e posibil sa te intelegi cu el, dar sansele sunt destul de mici. Acolo sunt foarte multe lucruri esentiale de impartit: spatiu, mancare, etc. Nu am urcat pe munte decat cu oameni pe care ii cunosteam foarte bine. E important sa stii cum reactioneaza partenerul in situatii-criza. E important sa stii cand chiar nu mai poate sau cand poti sa il mai fortezi putin.

Lucian: Cel mai important lucru intr-o expeditie este sa ai incredere in persoana de langa tine pentru ca datorita persoanei de langa tine o expeditie poate fi reusita sau nu. Echipa ia decizii. In functie de unul dintre noi, celalalt poate avea moralul ridicat sau nu. Intr-o expeditie, partenerul trebuie sa fie mai rau decat o sotie. Sta zi de zi, ora de ora langa tine. Singur e foarte greu (psihologic) sa reusesti.

InOras.ro: Voi cum v-ati cunoscut?

Paul: In liceu, am fost in aceeasi clasa. Ne-am imprietenit pentru ca mergeam la baschet impreuna.

Lucian: Aveam hobby-uri comune: baschet, ciclism, jucam tenis de masa in timpul orei de franceza. 

InOras.ro: Ce aduce fiecare dintre voi in plus in echipa?

Lucian: Paul aduce rabdare si pragmatism. Uneori chiar sunt enervat ca e foarte calculat in orice moment al expeditiei, isi calculeaza foarte bine pasii pe care ii avem de facut. Este docil, in momentul in care este de luat o decizie si considera ca am dreptate, este de acord cu mine. E mult mai puternic din punct de vedere fizic, e mai pregatit si mai echilibrat.

Paul: Lucian aduce experienta pe portiuni mai tehnice. Pe portiunile tehnice pe care eu ma sperii, el aduce experienta si incurajare.

InOras.ro: Care sunt pasii (in mare) care trebuie urmati in pregatirea unei expeditii?

Lucian, Paul: In primul rand, contactarea partenerilor media si a sponsorilor. Dupa ce ai publicitate, ti-e mai usor sa gasesti sponsori. Apoi ar urma documentarea despre munte, contactarea unei companii care sa faciliteze accesul pana la baza muntelui (in expeditia Lenin, spre exemplu, pentru 295 dolari ne-au asigurat viza, inregistrarea pentru permis de granita, taxa ecologica, cazarea, transportul;). Apoi au urmat biletele de avion, echipamentul. Antrenamentul fizic este permanent- trebuie sa fii bine pregatit. Alegerea echipamentului potrivit pentru expeditie este foarte important. Dupa…plecarea pe munte: drumul, care poate fi de o zi daca te duci in Alpi sau de 12 daca te duci in Himalaya. Partea cea mai frumoasa este expeditia in sine, cand esti doar tu cu muntele si lasi toate grijile in urma.

Citeşte continuarea interviului pe www.inoras.ro!

  expeditie, inaltimi, lenin, munte, temerari, varf