Prof. Univ. Dr. Ion Toderaşcu

“Iaşul cultural”, pare o expresie pleonastică, pentru că atunci când spunem Iaşi ne gândim imediat la un vechi centru de cultură. Aşa se prezintă oraşul nostru în mentalul public. Aureola culturală s-a dezvoltat în timp, mai cu seamă după ce Iaşul a devenit, din reşedinţă domnească teritorială, capitală a Ţării Moldovei (în prima jumătate a sec. al XVII-lea). Şi cu aceasta imagine de cetate a culturii a traversat secolele, până în zilele noastre.

Principele care a asigurat oraşului Iaşi o preeminenţă culturală a fost Vasile Lupu, voievodul cu “hire înaltă şi împărătească, mai multu decât domnească” (Miron Costin). Cu ajutorul lui Petru Movilă, mitropolitul român de la Kiev, Vasile Lupu a înfiinţat, în 1640, Colegiul de la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, “ca să fie spre învăţatura şi luminarea minţii copiilor pământului nostru”. La acest lăcaş spiritual, care conferă şi astăzi strălucire oraşului nostru, mândrul şi bogatul domn a fondat  şi o tipografie, “maşinăria lui Guttenberg” care a făcut din carte o instituţie, un vehicul al gândirii umane şi a revoluţionat cultura. În 1643, a fost imprimată la tipografia Trei Ierarhilor o carte religioasă devenită celebră, numită îndeobşte Cazania lui Varlaam. Mitropolitul cărturar Varlaam, fost candidat la scaunul patriarhal de la Constantinopol (în 1639), i-a dat un enunţ programatic, Carte românească de învăţătură. Era în limba română pentru toţi românii, “o operă de unitate naţională” (N. Iorga). O tipăritură-simbol, cu un ecou şi o circulaţie fără egal în vechea cultură românească, pentru că este o culegere de predici, iar într-o societate dominată de oralitate, predica a fost produsul  cultural cu cea mai mare audienţă.

În 1646 a ieşit, de sub aceleaşi teascuri tipografice, “cu zisa şi cu toată cheltuiala lui Vasile voievodul şi domnul Ţării Moldovei”, o altă lucrare-simbol pentru premodernismul românesc: Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe, căreia îi spunem în mod curent Pravila lui Vasile Lupu. Domnul ţării, care îşi luase un nume de inspiraţie bizantină, Vasile (după acela al lui Vasile I, împăratul fondator al dinastiei macedonene, şi el iniţiator de legislaţie), a făcut o carte românească de învăţătură şi din codul de legi destinat Moldovei, pentru a consolida autoritatea domnească şi aparatul de stat. Era “pre limba românească” ne asigură Predoslovia semnată de Eustratie logofătul: “am scos aceste pravile şi le-am tălmăcitu den scrisoare grecească pre limba românească ca să poată înţelege toţi”, pentru că “den rostul dreptului izbucneşte înţelepciunea”.

Sunt două tipărituri, două cărţi fundamentale cunoscute în tot spaţiul românesc, adevărate ctitorii pentru istoria culturii noastre, parte din “marea istorie a poporului român” (L. Blaga).