Joi, 19 mai, a avut loc deschiderea celei de-a 37-a ediție a Colocviului Național Studențesc „ Mihai Eminescu organizată de Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Începând cu ora 10.00, în Aula Magna „Mihai Eminescu”, lector dr. Iulian Costache, de la Universitatea din București a susținut conferința de deschidere intitulată Este cu putință relectura scriitorilor supracanonici?

Evenimentul a fost deschis de prof.univ. dr. Lăcrămioara Dorina Petrescu, prodecanul Facultății de Litere și unul din organizatorii colocviului, care după ce a mulțumit participanților a subliniat importanța pe care o are colocviul: „ Este o manifestare studențească științifică de tradiție care a dobândit prin continuitate nu doar notorietate și o formă de stabilitate ci și un fel de aură emoțională care traversează tinerețea, cel puțin a noastră a filologilor, de foarte multe generații”.

Prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul universității, a transpus importanța evenimentului și a științelor umaniste în lumea academică în termeni din contabilitate precum debit și credit.  „Multă vreme în universitatea noastră, umanioarele au avut un debit mult mai important decât creditul. Din păcate în lume în general ele tind să devină un credit. Noi suntem datori acum științelor umaniste, literelor. Rostul universității dar mai ales datoria morală și spirituală ar fi și aceea de a restaura echilibrul dintre debitul și creditul umanioarelor”.

Prof. univ. dr. Ștefan Avădanei, decanul Facultății de Litere, și-a început discursul cu un omagiu adus celui care a pus bazele acestui colocviu, profesorul Dumitru Irimia. Apoi, a continuat cu o întrebare care i-a obsedat pe umaniști, în special pe criticii literari din toate timpurile:  Ce a vrut să spună poetul? Pe baza acestei întrebări, prof. univ. dr. Ștefan Avădanei a făcut o trecere în revistă a încercărilor de a găsi un răspuns întreprinse de-a lungul anilor.  Au fost aduse în discuție studiile care trimit la relația dintre gândire și limbaj sau voință și reprezentare de care s-au ocupat pe rând critica istorico – biografică, critica psihologică, critica semiotică sau arhetipală.  De asemenea, a fost menționată poziția noilor critici de la începutul secolului al XX-lea care considerau că „a te întreba ce a vrut să spună poetul înseamnă aroganța de a-i cerceta intenționalitatea” , sau contribuția lui Roland Barthes care decretează moartea autorului și importanța studierii textului în sine. În al treilea rând, s-a vorbit despre ceea ce înseamnă școala cognitivistă care vrea să descopere cum funcționează mintea umană și care a avut două contribuții fundamentale dar foarte controversate: gândirea critică precede gândirea literară și gândirea umană este de natură literară.

Lector dr. Iulian Costache și-a început conferința subliniind importanța Iașului ca centru universitar și cultural. Conferința sa a ridicat problema unei noi interpretări a scriitorilor canonici în termenii a ceea  ce numim modernitate. El s-a întrebat de ce merită astăzi să-l mai citim pe Eminescu. A adus astfel în discuție o neliniște generală a descoperirii unui nou Eminescu care să vorbească altfel publicului pe înțelesul și limba sa. A citi astăzi Eminescu sau alți scriitori canonici, a preda acești scriitori în școală a devenit oarecum reduntant. Lector dr. Iulian Costache subliniază rolul pe care îl au dascălii în acest fenomen: „dacă Eminescu sau ceilalți mari scriitori care țin de canon sunt predați prost în școală, lucrul acesta pune în chingi gândirea, neuronul unei națiuni întregi. În schimb, dacă  aceștia sunt predați într-o manieră flexibilă mai există încă o șansă”. Această concepție cu privire la opera lui Eminescu poate avea la bază un soi de inhibiție pe care cei care vor să scrie despre autor o pot resimți. „Despre Eminescu nu se poate scrie oricum. Dacă scrii mediocru aceasta echivalează cu o condamnare la uitare, dacă scrii prost riscul este al unei celebrități de evitat cu toată puterea, să scrii genial e ultima alternativă care mai rămâne” este de părere Iulian Costache.

În spatele acestor scriitori supracanonici apar o serie de prejudecăți care duc la un soi de inerție în ceea ce privește interpretarea. „ A încerca să împrospătezi discursul cu privire la autorii canonici este ca și când ai în mână o bomba cu ceas care ticăie. Dacă poți să dezamorsezi prejudecățile care detonează astfel de scriitori ai șansa sa supraviețuiești ”. Aceste prejudecăți, în opinia lectorului de la Universitatea din București au la bază o serie de erori: „există o serie de blocaje care fac extrem de dificilă interpretarea cu o rată înaltă a acestei exegeze”. Este vorba în primul  rând de eroarea tautologiei, ceea ce invitatul a numit complexul lui Vlahuță, care constă în a repeta cu obstinație aceleași lucruri. În al doilea  rând, este vorba de efectul de prelectură: „operele autorilor canonici par a fi știute, cunoscute fără a fi citite sau înainte de a fi citite”. În al treilea rând apare  eroarea teleologiei conform căreia există o serie de scriitori despre care s-a spus totul. În al patrulea rând, altă sursă de inhibiție este monopolul narativ al discursului istoriilor narative care operează cu un singur narator omnisicient. În sfârșit, este vorba despre o intensificare echivocă a poeticii discursului istoriei literare și de o eroare a imaginii de sine a eminescologiei. Eminescu a devenit mai degrabă un brand, imaginea sa este cunoscută de mare parte a populatei pentru că apare în denumirea unor licee, colegii naționale sau pe bancnote.

Lucrările Colocviului  au continuat astăzi după amiază și se vor extinde până  mâine în amfiteatrele universității, având invitați studenți și profesori îndrumători de la universități din București, Bacău, Brașov, Sibiu sau Cluj.

  colcviu, critica literara, Eminescu, scriitori canonici, studenti