Reportaj CUZANET – În Ucraina, istoria românilor se scrie în fiecare zi

Romania a ramas vaduvita in urma lor si cand isi intorc privirea spre trecut isi aduc aminte ca le-a fost risipita speranta. Nadejdea ca lucrurile vor fi la fel ii sensibilizeaza pana la lacrimi pe batranii care au prins inceputul din vara lui ´40, iar pe cei mai tineri ii intriga neputinta. Pe data de 28 iunie a acelui an fatidic, in urma pactului Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietica cerea Romaniei evacuarea administratiei civile si a armatei romane de pe teritoriul dintre Prut si Nistru si din partea nordica a regiunii Bucovina. In caz contrar, era amenintata cu razboiul.Dupa decizia de acceptare a ultimatului, Basarabia a fost organizata de sovietici in Republica Sovietica Moldoveneasca, iar Bucovina de Nord, Tinutul Herta si Bugeacul au fost date Ucrainei sovietice. In anii ce au urmat, cea mai mare parte a populatiei din aceste zone a fost omorata, deportata si inchisa in gulagurile siberiene. Cei care doreau sa treaca inapoi pe teritoriul romanesc erau impuscati pe loc.
Copiii si-au invatat istoria din povestirile bunicilor, iar acum se gandesc la noi mai mult decat ne gandim noi la ei si nu raman doar nostalgici. Se lupta ca Ucraina sa nu-i convinga sa-si uite originea, sau sa-i nedreptateasca. In actuala regiune a Bucovinei de Nord, se da permanent o lupa impotriva asimilarii. Poporul roman se simte chinuit, iar sufletul si-l situeaza intr-o tara care nu mai exista.

Copiii iubesc istoria bunicilor
¨In ´40 se punea lacat pe un pamant care avea sa ne fie interzis. Cand a fost razboiul.¨ Asta este inceputul tristetii pentru mamaie Floarea. Furtuna de zapada pornita din senin i-a imbujorat frumos obrajii. Isi indeasa repede sub basmaua tocita cateva suvite ratacite si se aseaza de-a curmezisul patului. Trage aproape traista plina de fotografii. ¨Eu am facut nunta in ´49. Eu…¨
Ulitele gloduroase fac anevoios drumul care urca pana in deal, chiar daca prin unele locuri vantul a mai zvantat zapada topita. Sateni tristi, adusi de spate isi fac de lucru prin frig. Scutura paturi grele, bat covoare si-si taraie galosii in apa care balteste. Imaginea zgribulita a unei zile din Streanga cu o mana de batrani, care nu au uitat cat de aprope e granita romaneasca, incepe cu o poveste si se termina cu vestile aduse de nepoti de la Cernauti. ¨ Ne e din ce in ce mai greu sa supravietuim printre ei.¨ Nu le pasa ca pensiile sunt prea mici, sau ca  painea ucrainienilor nu are gustul copilariei.

CITIŢI REPORTAJUL INTEGRAL PE CUZANET

Reportajul este realizat de Ana-Maria Durila, studentă în anul al doilea la Departamentul Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere

Leave a Reply

Your email address will not be published.