de Ovidiu Gavrilovici

A citi ca si aspiratie spre intelepciune nu coreleaza cu varsta. Nu ar trebui ca un tanar sa citeasca ceva anume si nici macar nu ar fi nimerit sa indicam cuiva „de ce” sa o faca. A citi este mai degraba o intreprindere privata in dans intim cu textul, cu autorul, cu personajele animate de imaginatia lectorului. De ce ar trebui sa citesti ar fi asadar o intrebare pentru fiecare din noi. Nu pentru „un tanar” cat pentru „tanarul din fiecare”. As privi mai degraba Ce si De ce… ca fiind atributele alegerilor personale ale fiecaruia. Ce si De ce ar urma, asadar sa fie informate de marturisirea ingenua a fiecarui cititor – tanar sau fost-tanar -, mai degraba decat de „expertiza” cuiva trecut de multe mii de metri de litere.

Scriitura si lectura ce ii urmeaza tind sa fie ritualuri de pasaj spre fiintare si spiritualitate. O forma avantata de asumare a umanitatii. Ce facem cu ceea ce citim? Unde „ajungem” pe parcurs si la finalul lecturii? Cine suntem la inceputul „calatoriei” si cum devenim, treptat? Cum, mai degraba decat Ce, Incotro, mai degraba decat De ce…

[divider]

[divider]

  tema1