În chimie, atunci când atomii vin în contact unii cu alții formează diferite tipuri de legături chimice. În viața de zi cu zi, oamenii interacționează sub diferite forme și stabilesc, la rândul lor, uniuni profunde. Așa cum în chimie se formează legături diferite în funcție de tipul atomilor și de asemănarea dintre aceștia, în cazul îndrăgostiților, relațiile capătă un anumit specific  în funcție de nivelul de atractivitate și de felul în care unii “cedează” mai mult decât alții. Pentru că, într-o relație, trebuie să punem în comun atât sentimente, cât și lucruri materiale, precum atomii pun electroni în comun. Profesorii de la Facultatea de Chimie ne-au explicat, pas cu pas, principalele tipuri de legături chimice, filtrate în limbajul îndrăgostiților.

Omul este, în fond, o mare structură atomică, o moleculă abstractă, ce a fost sintetizată de-a lungul a milioane de ani și care reacționează cu celelalte molecule sub forma unor mecanisme chimice complexe, zilnice.  Cu alte cuvinte, dacă un chimist ar studia lumea prin intermediul microscopului său, ar vedea oamenii ca fiind molecule mici, reacționând în permanență și formând noi produși.

În chimie compușii sunt clasificați. Avem de-a face cu metale și nemetale de clasă A, metale și nemetale de clasă B. Așa cum metalele de clasă A vor reacționa întotdeauna cu nemetalele de clasă A, metalele de clasă B vor reacționa cu nemetalele de clasă B. Legăturile ce se formează între acești compuși sunt asemănătoare cu relațiile ce se stabilesc, în viața de zi cu zi, între îndrăgostiți.

Legătura covalentă se formează atunci când atomii pun în comun perechi de electroni.

În cazul legăturii covalente nepolare, doi atomi identici pun în comun câte un electron și fiecare atrage la fel de mult perechea astfel formată. În realitate însă, o astfel de legătură este greu de realizat între doi oameni, pentru că nu vom putea găsi niciodată două persoane perfect identice.

În cazul unei legături covalente polare, de pildă, deși atomii sunt diferiți și fiecare  pune în comun câte un electron, unul dintre cei doi atomi va atrage întotdeauna mai puternic perechea  formată. Un astfel de atom se numește electronegativ. El este cel care atrage mai tare, în timp ce atomul cu electronegativitatea mai mică rămâne dezvelit de electroni, vulnerabil. Deși, într-o relație, ambii parteneri spun că se implică în egală măsură și fiecare consideră că el a dat tot ce a avut, în realitate nu este așa.

Legătura coordinativă, pe de altă parte, este aceea în care numai unul dintre cei doi atomi pune în comun electroni. Celalalt doar acceptă.

Legătura ionică este cea mai puternică legătură chimică. Se realizează între doi atomi: cel care cedează complet electroni se numește electropozitiv, celălalt este electronegativ.  Pentru că sarcina pozitivă este egală cu sarcina negativă, legătura de acest fel este greu de distrus. Este poate cea mai dezirabil tip de relație, fiind foarte stabilă. Însă este de multe ori greu de conservat în timp.

Specificul fieărui tip de relație este dat, așadar, de ponderea elementelor pe care oamenii le au în comun. Cu cât suntem mai diferiți, cu atât crește riscul ca unii dintre noi să aibă sentimentul că se implică mai mult decât celălalt și astfel, legătura este mai greu de menținut. În chimie, lucrurile par simple. Atomii au caracteristici comune și procesele se realizează mereu după același tipar bine stabilit. În dragoste, lucrurile sunt mult mai complicate și deși avem de multe ori tendința de a încadra relațiile în anumite tipare, în realitate fiecare are caracteristicile ei proprii și fiecare este unică în felul ei.

  chimie, compuși, legatură, oameni, relație