Îmi aduc aminte de primele întâlniri cu universitatea: săli de negăsit, colegi noi, orar ambiguu și sesiuni stresante. Prima sesiune este cea care te consumă cel mai mult, asculți orice comentariu din partea tuturor, chiar dacă sunt zvonuri care nu se adeveresc niciodată și cel mai important: îți aduni zgârie nori de cărți din bibliografia fiecărei materii, și chiar în plus pentru că „dă bine” la examen atunci când scrii în plus față de toți colegii tăi.
Timpul pierdut între examene arată că studenții au nevoie de mici pauze care să le dea noi forțe pentru următoarele lupte. Înveți pierzând nopțile, bei cafele, Coca Cola și mănânci orice bun de ronțăială care să te țină treaz/ă cât timp înveți, însă uneori dai greș și adormi cu foile strânse în mână pe birou.
Prima emoție este stabilirea examenelor. Când le dai, cât timp ai la dispoziție să înveți și dacă proful vine cu întăriri la examen. Nu v-ați gândit cât de important e și acest lucru, nu? Bineînțeles, stresul e mai mare, ai impresia că ești vânat permanent, iar dacă ești o fire emotivă uiți materia de bază și ce ai citit din cărțile auxiliare. Sună ca un ghid de supraviețuire. Așa și este! Timpul din sesiune este un ghid de supraviețuire pe care îl înveți după ce ai trecut de prima sesiune pentru că îți observi greșelile şi realizezi ce ți-a rămas în memorie după examene. Pentru viitoarele sesiuni pregătești un plan de atac mult mai bine pus la punct. Acest ghid numit „sesiune” te învață să te rezumi la ceea ce este cu adevărat important de învățat la materia respectivă pentru că nu toți profesorii sunt impresionați de faptul că tu ai răsfoit o carte în plus. Știe că ai citit-o printre rânduri și că ai scos doar ideile principale. Mai bine vino cu ceva original și exprimă-ți părerile personale.
Nu te obosi să asculți vorbele studenților din anii mai mari care l-au avut profesor pe X-ulescu, pentru că nu te ajută cu nimic să știi că anul trecut 30% au picat examenul sau că dă pe mai multe numere. Mai degrabă te impacientează. Tu învață partea ta, iar profesorul își va face partea sa, fiecare cum crede mai bine.
Memoria noastră este un hard disk umplut forțat în timpul sesiunii cu mult prea multe informații, informații pe care memoria noastră nu le reține pe toate pentru că nu le mai folosește. Dar uneori, așa cum îmi sublinia o studentă, chiar dacă dam „delete” la hard disk-ul nostru putem reveni la informațiile pe care le-am uitat pentru că știm unde să le căutăm, în „recycle bin”. Învățarea exagerată în timpul sesiunii te consumă pentru tot anul în care nu ai ascultat cuvântările profesorilor la cursuri și seminarii. Echilibrează balanța și vei putea observa și frumusețea examenelor.
Cu ce rămânem în memorie după sesiune? Oare chiar ținem minte cursurile acelea plictisitoare de psihologie pe care nu le vom folosi niciodată sau vom reține doar informațiile care se aplică în practicarea meseriei? Un mic sondaj mi-a arătat că doar ce folosește în practicarea meseriei este ținut minte și practica este cea mai importantă, în toate domeniile este valabil. Îți va rămânea în memorie ceea ce ai învățat pentru tine, nu pentru a obține o anumită notă sau pentru a trece/rămâne la buget. Informațiile din timpul sesiunii sunt uitate pentru că sunt prea multe într-un timp prea scurt, pentru că nu îți mai folosește materia X sau pentru că ai învățat pe lângă multitudinea de informații, lucruri inutile care ți-au încurcat memoria. Este bine să ştii că materia de la obiectele care îţi plac va fi mai uşor reţinută.
Totuși, ce ne rămâne în memorie după sesiune? Stați liniștiti, suntem oameni și e normal să uităm, așa că după sesiune vor rămâne în memorie informațiile utile pentru noi. Vom ține minte lucrurile esenţiale și ne vom aminti de ele când vom avea nevoie de ele în viitoarea noastră meserie.