Ești tânăr și ai planuri mari. Visezi cumva să studiezi în Europa? S-ar putea, în acest caz, să iei deja în calcul posibilitatea să aplici pentru o bursă Erasmus. Despre ce înseamnă să fii student Erasmus, am stat de vorbă cu Diana Sofronie, studentă în anul al III-lea la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere. Diana a studiat un semestru la Universitatea din Varșovia, în Polonia.

360.uaic.ro: Ai revenit de aproape două luni în țară. Cum privești acum, în ansamblu, experiența Erasmus trăită în Polonia?

Diana Sofronie: A fost cea mai frumoasă experiență de până acum. Am învățat în decursul celor cinci luni în care am stat în Varșovia mult mai mult decît ceea ce s-a predat la cursuri, ori ce înseamnă supraviețuirea pe cont propriu într-o țară străină. Am învățat ce înseamnă internaționalismul și cum te ajută pe toate planurile, dar mai ales că lumea poate sa pară incredibil de mică atunci când la aceeași masă se strâng oameni din toate țările Europei.

 360.uaic.ro:  Cum te-ai decis să aplici pentru o bursă în străinatate? De ce Polonia?

Diana Sofronie: Mi-am dorit să plec cu o bursă Erasmus încă dinainte de a da la facultate.  Îmi aduc aminte că ascultam un interviu la radio cu un student Erasmus și mi-am spus: și eu trebuie să fac asta! Eu am prieteni răsfirați cam în toate părțile lumii și mi-au insuflat dorința aceasta de a calatori cât mai mult.

Am ales Polonia pentru că îmi doream neapărat să ajung într-o capitală europeană și țineam ca predarea să fie în limba engleză. Oferta din Varșovia a întrunit ambele condiții.  Orașul în sine este foarte frumos, iar universitatea de acolo atrage an de an sute de studenți Erasmus din toate colțurile lumii. E o țară frumoasă, cu oameni politicoși și cursuri atractive pentru studenții străini.

„ Nu te cunoști cu adevărat până când nu ești pe cont propriu într-o țară străină”

 360.uaic.ro:   Care au fost cele mai mari temeri ale tale înainte de a pleca?

Diana Sofronie: Nu am avut temeri. Când îți dorești ceva foarte mult, lucrurile tind să se rezolve de la sine. M-am încurcat pe alocuri în toate formalitățile premergătoare plecării, dar n-am trăit cu angoase referitoare la plecarea în sine. Asta și pentru că mă documentasem foarte bine și știam la ce să mă aștept.

360.uaic.ro: Când ai aflat că ai fost acceptată, care au fost primele tale gânduri? Cum îți imaginai că va fi șederea ta acolo?

Diana Sofronie: „Fericire” e un cuvânt blând pentru toată euforia mea din acel moment. Îmi făcusem speranțe mari, dar realitatea a fost chiar mai frumoasă, chiar dacă n-a avut nimic în comun cu scenariile din capul meu. Descoperi ceva nou în fiecare zi, atât despre țara în care ești, cât și despre tine însuți. Nu te cunoști cu adevărat până când nu ești pe cont propriu într-o țară străină, rupt de tot ce este familiar, nevoit să te reinventezi. Îmi imaginam oameni faini, locuri frumoase, cursuri interesante. Eu mă număr printre norocoșii care chiar au avut parte de experiența pe care și-au dorit-o.

„ Cel mai bine te integrezi făcându-ți prieteni din alte țări”

 360.uaic.ro: Cât de ușor te-ai acomodat la stilul de viața de acolo?

Diana Sofronie: M-am acomodat în vreo două săptâmâni. Cel mai dificil a fost momentul în care m-am trezit, intr-una din primele seri, singură într-un tramvai care trebuia să mă ducă spre cămin, numărând în gând stațiile și neînțelegând un singur cuvânt din ce se vorbea în jurul meu. Dar înveți pas cu pas, descoperi o viață nouă. Totul se învață, de la cum să te înțelegi cu vânzatoarea de la supermarket, care nu știe engleza, la locurile în care se mănâncă ieftin și bun. Polonezii nu sunt foarte diferiți de noi, chiar dacă par reci la inceput. Răceala aparentă vine dintr-o politețe specifică, nu din indiferență. Sunt curioși și vor să facă o impresie cât mai bună. Cel mai bine te integrezi făcându-ți prieteni din alte țări cu care să mergi să explorezi orașul.

360.uaic.ro: Ți-a fost ușor să studiezi într-o altă limbă decât româna?

Diana Sofronie: Având în vedere că am prins predare în limba engleză, m-am bucurat de situație. Mai ales că eu obișnuiam să vorbesc o „româno-engleză” și cu prietenii mei. Mi-a fost destul de ușor să particip la cursuri în limba engleză, mai ales că aceasta era și limba în care comunicam cu prietenii mei de acolo, dar am facut și cursuri de poloneză, care erau oferite gratis de universitate.

360.uaic.ro:  Dacă ar fi să alegi doar o întâmplare care îți este foarte dragă, din experiența ta Erasmus, care ar fi aceea?

Diana Sofronie: Doar una? E foarte greu de ales. Dar probabil ca aș lua discuțiile nesfârșite cu oameni din toată Europa, din cafenele primitoare. Sunt momentele acelea,în care mi se parea că traiesc în scenariul unei enciclopedii alături de oameni de la care am de învățat lucruri minunate.

„Warsaw, eternal love”

 360.uaic.ro: Ai lua-o de la capat? Ai pleca din nou dacă ai avea ocazia?

Diana Sofronie: Cu siguranță.

 360.uaic.ro: De ce ai sfătui un student să plece cu o bursă de studii în străinatate?

Diana Sofronie: Aș spune, mai intâi de toate, că aceste mobilități nu se potrivesc tuturor. Am intalnit în Erasmus oameni care sufereau  din dor pentru părinți, prieteni sau pentru un iubit ori o iubită lasat/ă acasă. Prin urmare, i-aș sfatui pe toți cei care vor să plece să mediteze puțin la ce fel de oameni sunt și dacă s-ar putea adapta într-o țară a cărei limbă n-o cunosc. Iar dacă după toate acestea au decis că vor sa plece. atunci i-aș sfatui să o facă pentru minunata experiență de învățare pe toate planurile: academic, profesional și personal. I-aș sfătui să plece pentru a-și lua porția de internaționalism, atât de necesară timpurilor acestea și mai ales pentru a-și testa limitele și a se cunoaște mai bine.

360.uaic.ro: Cum ai rezuma în trei cuvinte perioada de timp petrecută în Polonia?

Diana Sofronie: Warsaw, eternal love.
Mai multe despre experiența Dianei, puteți citi pe blogul acesteia.

  blog, diana sofronie, erasmus, interviu, polonia, studii, uaic, varsovia