Cum ar trebui să arate iubirea adevărată între două suflele, ne spune Părintele Petre Semen de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Adevăratul sentiment de iubire îți face inima să freamăte la ”chipul și la chemarea celui drag”, iubirea dezinteresată, iubirea până la jertfelnicie este idealul. Dacă vă temeați că ”dragostea durează trei ani”, alungați-vă gândul acesta, Părintele Semen crede că totul depinde foarte mult de cei doi iubiți și ”de felul în care știu să cultive sau să dezrădăcineze sentimentul de iubire pe care-l au față de partenerul de viață”.

360.uaic.ro: Ce semnifică iubirea în sens creștin?

Petre Semen: În primul rând pentru a înțelege sensul autentic, pentru că în limba română spui ”a iubi”, așadar un singur cuvant ce definește acest sentiment care poate fi iubire carnală, poate fi afectivitate, poate fi dorința de a ajuta dezinteresat pe aproapele, sau poate fi lingușire, pentru a-ți urmări propriul interes. Și alte limbi moderne, nu doar româna sunt sărace în limbaj pentru a exprima acest sentiment extraordinar ce este iubirea, există o sărăcie a limbilor de a expune sentimente universale umane, trăiri interioare, sentimente religioase și de ce nu principii filosofice sau morale. Spre exemplu în franceză este verbul ”aimer”, dar poți să o iubești pe mama, pe tata, pe sora ta, pe logodnică, pe prieteni, ș.a.m.d.. În engleză ”to love”, în germană ”lieben”, în italiană ”amare – ti amo”, însă italienii mai au și ”ti voglio bene” cu sensul de ”îți vreau binele”.

Dar ca să înțelegem sensul autentic al cuvântului eu cred că trebuie să ne raportăm la limba greacă, deoarece aceasta este mult, mult, mai bogată în semnificații. În ”Cântarea Cântărilor” este, de exemplu, la capitolul 5, versetul 6: ”Celui drag eu i-am deschis”- i-am deschis inima, asta însemna iubirea, să-ți deschizi inima cuiva și el să-ți răspundă, deschizându-se ție- ”dar iubitul meu plecase, sufletul încremenise când cel drag mie-mi vorbise. Iată eu l-am căutat, dar de aflat, nu l-am aflat. Pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.” Deci iubirea adevărată înseamnă să-ți feamăte inima la chipul și la chemarea celui drag. Dar tot în ”Cântarea Cântărilor” este un text, o frumoasă declarație de dragoste a uni tânăr către o tânără: ”Scoală-te draga mea și vino, iarna a trecut, ploaia a încetat, flori pe câmp s-au arătat și-a sosit vremea cântării, în țarină este glas de turturea, smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea și vino, vino, să te pun pecete pe inima mea.” Este extraordinar, să fii pecetea inimii mele, să te imprimi în permanență în inima mea, este deosebit.

 360.uaic.ro: Care este forma supremă de iubire creștină?

P.S.: Acest termen de ”iubire” a căzut foarte mult în derizoriu, pentru că limbajul și-a pierdut din semnificație, se pune în continuare foarte mare accent pe imagine, în detrimentul cuvântului. Spuneam că limba greacă, – care chiar dacă este o limbă moartă are darul de a învia spiritul- este definitorie în exprimarea întregului arsenal de semnificații pe care îl are termenul de ”iubire”.

Limba greacă are patru termeni care exprimă iubirea, primul este

• ”eros” – și de aici vorbire erotică, erotism, aceasta este iubirea exclusiv fizică, carnală, de aceea în Scriptura Noului Testament nu apare termenul. Mai ales că în perioada în care se folosea acest cuvânt, în apogeul culturii grecești și romane, acesta mai însemna și dezmăț, o degradare a iubirii. Erotismul are un specific, iar Aristotel pledează pe ideea aspectului atrăgător, a ceea ce trece prin ochi, prin privire. Te atrage un chip frumos, dar când se ofilește? Îl dai la o parte. De aceea Biserica nu și-a însușit un astfel de termen;

• ”fileo – a iubi” și ”filia – iubire” acest cuvânt are o încărcătură mai mare în semnificații decât ”eros” deoarece, pe lângă iubirea aceea fizică, mai înseamnă și atingere delicată, mângâiere, un comportament blajin, delicat, al celor doi iubiți, și este adevărat că pe cel pe care-l iubești, nu-l brutalizezi. Dar tot Aristotel este cel care se raportează la termenul ”fileo” spunând că această iubire superioară erosului, presupune o grijă a logodnicului pentru logodnica sa și invers, în sensul că o copleșește cu atenții, cu daruri, pe care femeia le așteaptă. Dar și aceste atenții sunt de scurtă durată, ele țin cât ține frumusețea, sau ceea ce-i atrage privirile, deoarece iubirea se naște din priviri. Creștinismul nu acceptă această idee pentru că atunci când frumusețea se ofilește scade și atenția soțului pentru soție. De Dragobete sau de 8 Martie sunt întrebate femeile ce-au primit din partea soțului/prietenului, cele tinere spun că au primit cutare și cutare lucru, cele care au trecut de o anumită vârstă spun că nu au mai primit nimic. Pe de altă parte, atențiile nu trebuie neapărat să ia forma darurilor, pentru că iubirea nu poate fi cumpărată, când nu mai ai ce să-i cumperi, ce-i dai? Nu sunt de acord cu aceasta abordare exclusiv comercială;

• ”storge” este termenul care exprimă dragostea părintelui față de copil, dragostea parentală, apoi este dragostea filială, a copiilor pentru părinți, sau dragostea intre colegii de serviciu, te legi sufletește de colegii tăi. Mai există și iubirea exprimată prin ”storge” între tovarășii de călătorie, care sunt și tovarășii de viață. Dar nici pe aceasta creștinismul nu o consideră ca exprimând capacitatea maximală a omului de a iubi, deoarece nu poate fi stabilă. La un moment dat, părintele ne moare, prieteniile se pot destrăma, frații se pot urî când apare dorința de împărțire a averii, și atunci pentru creștinism rămâne cuvântul forte ce exprimă iubirea în adevăratul sens dorit de Dumnezeu, adică ”agape”;

• ”agape” – cheia acestui cuvânt o întâlnim în Sfânta Evanghelie de la Ioan, la capitolul 21 cu 15, în care se prezintă una dintre arătările Mântuitorului de după Înviere, la care Sfântul Evanghelist Ioan a fost martor când Isus Hristos s-a întâlnit cu șase ucenici, printre care și Petru, pe malul Mării Tiberiada. Atunci Mântuitorul i-a lăsat pe ceilalți ucenici deoparte și a vorbit cu Petru, acest episod reprezintă reintegrarea lui Petru la apostolat, adică iertarea pentru trădarea făcută. Și acolo Isus l-a întrebat pe Petru: ” Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.” Foarte interesant este faptul că Dumnezeu-Fiul Îl întreabă pe Petru cu ”agape”, iar acesta din urmă Îi răspunde cu ”fileo” și asta atât prima, cât și a doua oară. A treia oară Isus-Hristos L-a întrebat pe Petru ”Filis me?”, de ce oare a treia oară a renunțat domnul Hristos la ”agape”!? Mântuitorul a vrut să spună că pe Dumnezeu nu poți să-L iubești nici cu eros, că nu-i fizic, nici cu storge, că nu-i prieten, nici cu fileo, ca pe un logodnic, ci pe Dumnezeu  trebuie să-L iubești mai mult, până la jertfelnicie, și să-l iubești dezinteresat. Asta este semnificația cuvântului ”agape”.

Roadele acestui tip de iubire ”agape”, această dragostea creștină, sunt, așa cum stau scrise și în Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni, care vine cu lămuriri suplimentare asupra seminifacției acestui cuvânt: ”agape-dragostea creștină este născută de la Duhul Lui Dumnezeu”, pe când eros, fileo sau storge sunt roadele ochiului. Așadar roadele lui agape sunt: bucuria, pacea, îndelungărăbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea și curăția.” Acestea sunt semnele că există iubire creștină.

360.uaic.ro: De ce ni se cere ceva atât de paradoxal cum este să îți iubești dușmanii?

P.S.: Deoarece acesta este cel mai greu lucru de împlinit, pentru că Hristos este iubitorul dușmanilor săi și Dumnezeu este mereu iubitorul dușmanilor săi. Sfinții Părinți ai Bisericii spuneau, eu nu le dau dreptate întru-totul, că uneori dușmanul se schimbă, se convertește, văzând că el îți face rău și tu îi faci binele. Sunt și situații în care omul se ia singur la rost, ”dar oare de ce-l nedreptățesc pe acesta, dacă el nu mi-a făcut niciun rău!?” și atunci începem să îl iubim pe cel pe care-l consideram dușmanul nostru. Pe de altă parte mai sunt situații în care și noi putem să supărăm pe alții așa cum ne supără alții pe noi. Martin Luther King avea o carte de predici foarte bune, pe care am citit-o când eram student și am reținut câteva idei, pentru că atunci era greu de procurat și nici nu se putea xeroxa, și acesta spunea așa, că în relațiile cu aproapele, noi când ne rugăm lui Dumnezeu, Îl cerem pe Dumnezeu dreptății, să ne facă dreptate că ne-a nedreptățit, ne-a supărat cineva, care ne-a devenit dușman. În relațiile cu noi înșine îl cerem pe Dumnezeu milei, adică: ”Doamne, ai milă de mine, mie dă-mi într-una, iar pe dușmanul meu pedepsește-l”. Dar Dumnezeu iubește pe toată lumea, iar noi trebuie să iubim și noi pe toți, fie ei dușmani sau nu. Noi trebuie să împlinim cuvântul lui Dumnezeu fără a-L comenta, sau a ne îndreptăți înaintea lui că noi suntem mai buni și că dușmanul nostru e mai rău.

”Iubirea adevărată este să nu te opui voinței aproapelui tău, pentru că uneori poți câștiga mai ușor cedând, decât impunându-ți punctul de vedere”

360.uaic.ro: Este iubirea o cale de a ajunge mai aproape de Dumnezeu?

P.S.: Dacă este iubire împlinită, așa cum spuneam, cu jertfelnicie, nici nu e altă cale de a ne apropia de El. Sfântul Serafim de Sarov în întâlnirie cu cunoscuții sau cu străinii saluta mereu cu ”Hristos a Înviat bucuria mea!” Deci el își exprima bucuria de a putea să slujească pe aproapele în numele lui Dumnezeu, iar prima slujire era să vestească faptul că Hristos a fost Dumnezeu și că a Înviat. Sfânta Tereza de Avila s-a întâlnit efectiv cu Dumnezeu îi perioadele sale extatice, mistice, pentru că îi iubea cu desăvârșire pe toți oamenii. Și ea are o poezie cu un vers celebru:”trăiesc fără să trăiesc în mine și năzuiesc la o viaţă atât de înaltă, încât mor pentru că nu mor”. Adică atât de plăcută este starea de moarte în Dumnezeu încât această viață este considerată ca o moarte, și mor de necaz că nu mor, ca să rămân acolo pentru totdeauna. Apostolul Pavel, la fel, exprimă aceeași idee:”pentru mine este o fericire să mor, dar pentru voi e bine să mai rămân în trup” ca să-i mai învețe și să se mai jertfească pentru ei.

360.uaic.ro: Cum arată iubirea adevărată între două suflete?

P.S.: Este greu de spus, în orice caz ar trebui să aibă forma lui agape, să fie dezinteresată și cei doi să se iubească până la jertfelinicie. Dacă nu ești capabil să te jertfești pentru celălalt, nu ai nici bucuria și nici darul iubirii. Îmi amintesc aici o întâmplare relatată de Kahlil Gibran, și dă cazul a doi monarhi, a doi pusnici care ar trebui să se iubească, deoarece s-au angajat acolo să parcurgă împreună aceleași greutăți ale vieții, să se roage și să se mântuiască. Unul era mai în vârstă și celălalt era mult mai tânăr și aveau un singur vas, pentru apă, și la un moment dat, diavolul a băgat zâzanie între ei, și cel bătrân spune: ”eu plec, nu mai stau cu tine, m-am săturat, nu te mai iubesc, nu mai țin la tine, mă duc, dar hai să împărțim ceea ce ne aparține” și tânărul i-a răspuns:”dar nu avem nimic înafară de vasul acesta, ia-l tu și lasă-ne în pace, ce ți-am făcut? Îmi cer iertare”. Dar bătrânul o ținea pe a lui să împartă vasul, și celălalt i-a spus: ”dacă împărțim vasul se sparge, mai bine ia-l tu”, atunci bătrânul spune că el nu acceptă dreptate în spirit omenesc și că el vrea dreptate adevărată ”îl luăm și-l împărțim în două”. Și după ce se ceartă așa multă vreme, cel tânăr zice: ”bine, hai să facem așa cum vrei tu!” la care bătrânul răspunde: ”vezi, asta mă enervează pe mine, că tu nu te opui niciodată!” Aceasta este iubirea adevărată, să nu te opui voinței aproapelui tău, pentru că uneori poți câștiga mai ușor cedând, decât impunându-ți punctul de vedere.

”Oamenii apreciază mai mult vasele de aur pline cu noroi, decât pe cele de lut umplute cu aur.”

360.uaic.ro: Dumnezeu ne-a dăruit dragostea pentru a iubi întreaga lume sau pentru a aștepta acea ”jumătăte perfectă”?

P.S.: Este foarte dificil să spui că iubești întreaga lume, e ușor și greu în același timp. E ușor, teoretic, dar când e să pui în practică este foarte greu. Până și cel mai drag poate să-ți creeze neajunsuri, pentru că așa cum spuneam, din exterior, dragostea vine prin ochi, prin priviri, și atunci vezi doar partea bună, frumoasă a celuilalt, nu vezi și conținutul. E ca și cum oamenii apreciază mai mult vasele de aur pline cu noroi, decât pe cele de lut umplute cu aur. Asta pentru că îi atrage exterioarul, adică un dar fără valoare, fumos ambalat, te atrage mai mult decât altul mai urât, dar mai valoros, acesta este un gând de lăcomie de care nu ne dăm seama. Despre sufletul pereche, nu știu ce să zic, lumea spune ce știe, poate există potriviri de temperament, persoane care au aceeași fire, dar asta nu înseamnă că dacă s-ar uni doi oameni cu aceeași fire, e de la sine înțeles să se înțeleagă. Mai ține și de cultură, de formare, de educația pe care a primit-o de acasă fiecare, adică pe un fel de temperament se mai pot atașa ”paraziți” ai bunului simț sau ai lipsei de bun-simț, deci cultura mai adaugă sau mai scoate ceva.

360.uaic.ro: Se spune că ”dragostea durează trei ani”, se poate sfârși cândva iubirea?

P.S.: Nu știu, un proverb spune așa: ”căsătoria în grabă, regrete pe-ndelete”, altul spune: ”ori te căsătorești, ori nu te căsătorești, după zece ani tot regreți”, regreți pentru că apar greutățile vieții, apar problemele. Eu știu în Craiova, unde am locuit cu familia, și vreo 12 ani am lucrat în învățământ și eu și soția -după am venit în Iași- că erau lângă noi doi oameni în vârstă, învățătoti emeriți, și copii lor erau foarte uimiți că se duceau în concediu în fiecarea an –se duceau că își permiteau, aveau condiții bune, copiii erau mari, al casele lor- și se mai mirau că dacă se îmbolnăvea unul, celălalt se frământa de parcă ar fi fost și el bolnav, ca și când stătea pe jar, iar când plecau la serviciu mergeau de fiecare dată ținându-se de mână. Copiii râdeau și spuneau:”ia uite, de parcă sunt doi adolescenți”.

Dacă iubirea se poate sfârși, asta depinde foarte mult de om, de felul în care știe să cultive sau să dezrădăcineze sentimentul de iubire pe care-l are față de partenerul de viață. Este foarte greu de dat rețete, numai prostul le știe pe toate, și semidoctul, am zis mereu: ”numai prostul și Dumnezeu le știe pe toate”. Dumnezeu este înțelepciunea absolută și prostul nu acceptă alte adevăruri. Îmi aduc aminte des o vorbă de la Coșbuc, legată de această idee, spunea așa Coșbuc:”Ușor convingi pe-un om netot/ Mult mai ușor pe-un om cuminte/ Pe-un semidoct, nici tu Părinte/ Nici zeii cerului nu pot”. Asta nu o uit toată viața, zicala asta a lui Coșbuc.

  Facultatea de Teologie Ortodoxa, iubirea adevarata agape, iubirea crestina, iubirea fata de toti oamenii, iubirea nu tine cont de varsta