Peste două sute de studenți și profesori de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”  din Iași au dezbătut marţi, 16 aprilie, Tezaurizarea culturii românești alături de Cătălin Ștefănescu.

Evenimentul a fost deschis de către prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul universității, care i-a adresat jurnalistului cuvintele de mulțumire și de bun venit. „Este o onoare să îl avem ca invitat pe Cătălin Ștefănescu care, grație emisiunii pe care o realizează de ani și ani la Televiziunea Română, reușește să cultive și să mențină valori universal umane ”.

Prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, decanul Facultății de Filosofie și Științe Social Politice a realizat o scurtă biografie a invitatului, scoțând în evidență dăruirea pe care acesta a avut-o față de universitatea pe care a absolvit-o:  „Ne-am dori sa avem studenți și absolvenți care să poată spune despre facultățile noastre și despre universitate că le-a schimbat viața la fel cum spunea domnul Cătălin Ștefănescu”.

După ce s-a declarat foarte impresionat de primirea de care a avut parte, Cătălin Ștefănescu și-a început conferința cu o poveste. Era de fapt povestea a cărei personaje am fost fiecare din noi măcar odată. Este vorba despre oameni care tezaurizează cultura sub formă de cărți adunate în biblioteci, colecții de CD-uri sau tablouri făcând din acest lucru o valoare în sine. „Dacă în trecut făceam stocuri de alimente, acum procedăm la fel și cu muzica sau literatura. Am tezaurizat în biblioteci cărțile și am făcut o obișnuință din a le aduna ” este de părere Cătălin Ștefănescu. Astfel, scopul prim nu mai este îmbogățirea spirituală ci mai degrabă aparența. Sunt din ce în ce mai dese situațiile în care întrebării ai citit o anumită carte îi urmează răspunsul: nu, dar o am.

Cătălin Ștefănescu consideră că „atunci când ne întâlnim cu fenomenul cultural am devenit mai degrabă juriu decât public”. Spectacolele de jazz, teatrul sau alte forme culturale au devenit o modalitate de autoverificare, de etalare a diverselor cunoștințe sau confirmare a conceptelor pe care fiecare din noi le deținem. Astfel „amprenta pe care am pus-o pe ceea ce noi numim cultură este mai degrabă una nefericită. Înțelegem cultura într-un mod extrem de <cultural>, de intelectual și nu ii dăm nici o șansă să devină o cultură vie. Felul în care am tezaurizat ne-a oprit din a prețui cultura”.

Esența culturii ne scapă printre varietăți de sensuri, practici și definiții confuze care se întind pe pagini întregi.  Dicționarele românești se încarcă de astfel de exemplificări în timp ce în cele englezești explicații simple și profunde lasă locul altor probleme. Aici cultura este un mod de viață iar valorile delimitează între ceea ce e bine sau rău. „La noi felul în care s-a compromis termenul cultură a creat o distanță, o teamă de acest fenomen care a căpătat un caracter opresiv ”. Ne batem pentru seturi de valori pe care le-am definit parțial sau obsesiv, apărăm ceva ce nu cunoaștem încă pentru că de multe ori nici nu ne străduim prea mult. „Facem gestul acesta cu aplombul a două personaje celebre care au rămas în tranșee fără să știe că războiul s-a terminat”.

Așadar, îndemnul pe care îl putem sustrage este acela de a ne defini mai întâi fiecare din noi pe noi înșine. „Am făcut o valoare în sine din faptul că ne-am instruit cultural foarte temeinic înainte de `89 dar în mod paradoxal nu suportăm homosexualii, țiganii sau ungurii. Cum se face astfel că toate aceste valori culturale pe care ni le-am însușit nu pot să sădească în noi măcar răbdarea de a dialoga?” Transformarea trebuie să se producă în interiorul fiecăruia pe baza unor puncte de referință foarte simple. „Grija față de spațiul urban, mediu sau minorități, grija fată de propria igienă trupească sau spirituală sau față de spațiul public sunt o formă de cultură. Trebuie să vorbim și în termenii aceștia de cultură atâta vreme cât până acum nu am avut rezultate. Este nevoie să ajungem la cărți pe un drum care ține de noi înșine”.

Realizatorul TV și-a încheiat conferința cu un imbold muzical „always look on the bright side of life” invitând publicul la dezbatere: „spuneți ce simțiți, nu ceea ce ar trebui să spuneți”.

Evenimentul a fost parte din seria conferințelor inițiate de Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași în anul 2011, în cadrul cărora au fost invitați: exploratoarea Uca Marinescu, criticul literar și scriitorul Dan C. Mihăilescu, actorul Victor Rebengiuc și regizorul Stere Gulea.

Fotografii realizate de Cristian Voiculescu

Citiţi aici articolele lui Cătălin Ştefănescu din săptămânalul Dilema Veche

  catalin stefanescu, conferintele UAIC, tezaurizarea culturii