Biserica Ortodoxă și tinerii: interviu cu Preot dr. Ioan Chirvasă

Trăind în vremuri mai agitate, este esențial să știm care este relația tinerilor cu Biserica, în special înainte de venirea Sărbătorilor de Paște și cum se manifestă și gândesc aceștia față de Dumnezeu.

Preot dr. Ioan Chirvasă, Paroh al Parohiei “Sf. Prooroc Daniel” încearcă să ne ofere câteva răspunsuri.

Trebuie să găsim lumina ieșirii din necazurile vieții

 

Ce reprezintă tinerii pentru Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Română pentru tineri?

Tinerii pentru noi, pentru Biserica Otodoxă reprezintă o categorie de creștini asupra căreia atenția noastră este sporită. Sigur că avem și alte categorii de creștini în Biserică, sunt și copiii, sunt și vârstnicii, sunt și părinții tinerilor, adică cei ajunși la maturitate, dar aș spune că tinerii reprezintă o categorie specială, cel puțin în privința pastorației noastre față de aceștia, întrucât este vârsta cu vulnerabilitatea cea mai întâlnită, cea mai ridicată și atenția noastră prin urmare trebuie să fie sporită față de ei. Este vârsta în care tânărul caută și își pune întrebări, este vârsta în care își dorește foarte multe, este vârsta în care viața cotidiană are o ofertă foarte diversificată și atunci tânărul dacă nu este pregătit să discearnă și să selecteze, sigur, poate cădea în tot felul de capcane. Tocmai de aceea într-o perioadă din viața omului, mă refer la vârsta adolescenței și a tinerenței, sigur că ei trebuie, tinerii,  să fie în îngrijirea Bisericii, așa într-un mod special, pentru a-i păzi de eventualele căderi, care vedem că se petrec la tot pasul și încercăm și noi prin mijloacele care ne stau la îndemână, preoții Bisericilor, să îi ajutăm pentru ca viitorul lor să fie cel așteptat de părinți și cel așteptat de Biserică.

Cum trebuie să privească și să gândească tinerii activitatea Bisericii?

Tinerii, probabil gândesc activitatea Bisericii așa cum o văd ei. Acum, activitatea Bisericii este și ea diversificată, dupa cerințele timpului și dacă până în ‘90 ne rezumam doar la oficierea slujbelor în Biserică, pentru că nu prea aveai voie să faci altceva, astăzi Biserica și-a diversificat activitatea și, sigur, nu este suficient doar să oficiem slujba, ci trebuie să mergem și acolo unde oamenii nu pot ajunge la Biserică, mă refer la spitale, la penitenciare, trebuie să organizăm diferite activități cu tinerii în afara serviciului divin, să-i implicăm pe tineri cât mai mult în activitățile sociale și culturale ale Bisericii și aș spune aici că ne bucurăm de mult elan din partea tinerilor, vin cu multă dragoste la asemenea solicitări din partea  noastră și cred că știm cu toții ce activități deosebite desfășoară Asociația Studenților Creștini Ortodocși (ASCOR) ca și Asociația Tinerilor Ortodocși, mai nou înființată. Ei bine, sunt încă mulți tineri care nu sunt membri în aceste două asociații, dar sunt destul de activi în parohiile noastre și sunt și aceștia implicați de către noi, de către preoți, în proiectele pe care le derulăm la nivel de parohie. Dar trebuie să ​spunem și faptul că sunt încă mulți tineri care nu prea sunt implicați, și aici fie că  nu și-au dat seama de necesitatea implicării lor, fie poate noi preoții nu am găsit modalitățile de a-i apropia și de a-i coopta în diferite activități pe care noi le desfășurăm la nivel de Parohie, cred că încă este mult de lucru în acest segment al activității  Bisericii, adică în ceea ce îi privește pe tineri.

Poate Biserica să aducă un plus de sinceritate și educație în rândul tinerilor? Cum poate să facă acest lucru?

Biserica sau învățătura creștină, învățătura Bisericii creștine este o învățătură bazată pe optimism, iar noi preoții trebuie să fim încrezători în lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai noi, ci toți cei care se ocupă cu educația. Se și spune că scepticul nu poate să facă educație, pentru că eșecul este garantat. Noi avem încredere că poate Biserica să ajute foarte mult pe tineri și aceasta pentru că specificul creștinismului este de a avea în orice situație speranță în lucrarea lui Dumnezeu. Dealtfel, mesajul  Mântuitorului  Hristos este “Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” sau “Nu vă temeți!”. Teama de multe ori, de cele mai multe ori nu e de la Dumnezeu, e de la Diavol, care încearcă să intimideze și să îndepărteze și să inoculeze asemenea idei în mintea  omului și a tânărului destul de des, pentru a-l pune în această stare de vulnerabilitate, să alunece ușor spre locuri și lucruri care nu îi sunt  de folos. Ei bine, Biserica vine cu mijloacele sale, și  dacă mă întrebați la ce mijloace mă refer, sigur că vă voi răspunde. E vorba de mijloacele tradiționale în primul rând, și aici e rugăciunea, spovedania, foarte importantă, păstrarea legăturii între tânăr și duhovnic și sigur celelalte mai noi, cum am spus și mai înainte , încercând să îi implicăm pe tineri în diferite activități sociale, să încercăm să îi sensibilizăm pe cei care sunt în suferință și atunci mulțumirea lor sufletească va fi deosebită pentru că a ajuta un om, așa de pe poziția fiecăruia dintre noi, e un lucru deosebit și  sigur, pot fi ei înșiși la rândul lor mesageri către alți tineri, care poate trec prin  experiența lor de mai înainte.

Care este diferența între mentalitatea persoanelor în vârstă și cea a tinerilor față de Biserică? Și dacă există o diferență.

Diferența între mentalitatea tinerilor și a vârstnicilor față de Biserică  este că, aici depinde de fiecare cum vede Biserica. S-a tot spus mereu că cei în vârstă sunt oameni credincioși, iar cei tineri sunt răi și neascultători și imorali și așa mai departe. Personal, eu nu împărtășesc o asemenea părere, m-am și ocupat puțin de tineri, teza mea de doctorat se referă la educația creștină a tineretului și am studiat această categorie de creștini, de tineri și am studiat-o mai mult la Biserică ca slujitor și ca duhovnic și eu nu împărtășesc o asemenea idee, sunt optimist în ceea ce privește pe tineri, știu că fondul sufletesc este bun, felul cum vor lucra depinde foarte mult de noi, de cei care purtăm sarcina educației, mă refer aici la preoți, mă refer la școală, prin profesori și învățători și mă refer desigur la părinți, toți trei factori, acești trei factori ​trebuie să conteze pentru binele tinerilor. E adevărat că parcă se adâncește de la un an la altul, sau de la un timp la altul, se adâncește acestă prăpastie între vârstnici și tineri și nu prea o vedem motivată, pentru că vârstnicii trebuie să știe că tinerii sunt nepoții lor și nu au de ce să aibă o asemenea mentalitate, mă rog, de dispreț față de aceștia, sau de invidie, sau alte sentimente negative față de ei, ci dimpotrivă trebuie să se bucure așa de tineri când îi văd la Biserică sau când sunt și anumite  aspecte negative în societate cauzate de tineri, ăsta nu e un motiv de satisfacție pentru vârstnici, deși am văzut o statistică, care m-a surprins ce spunea acolo, faptul că ei manifestă chiar un sentiment de satisfacție când văd un eșec al tinerilor și m-a speriat chestiunea asta și de asta am și spus că se adâncește prăpastia între tineri și vârstnici. Cred că și tinerii și vârstinicii pentru noi, sunt creștini ai Bisericii noastre, sunt categorii de creștini de vârste diferite și fiecare își are locul său în Biserică, fiecare are rolul său în Biserică, iar noi trebuie să ne îngrijim și de unii și de alții, sigur, fiind conștienți că sufletul fiecăruia este la fel de important. Dacă am spus însă că grija deosebită este față de tineri este și datorită particularităților legate de vârstă.

 

Pot tinerii dobândi o libertate conștientă și responsabilă față de Dumnezeu, dar concretizată cu ajutorul Bisericii?

Da, în măsura în care au credință în Dumnezeu. Libertatea este nu să faci ce vrei, ci înseamnă libertate să faci ce trebuie, iar noi Biserica, învățătura creștină, spune că libertatea omului este deplină atunci când omul este liber față de păcat.  Adică păcatul este considerat ca un lucru ne necesar omului intrat în viața omului și nu trebuie considerat ca un lucru firesc, ci trebuie să luptăm pentru a îndepărta păcatul din viața omului, iar omul, tânărul, în măsura în care are credință în Dumnezeu, sigur că  el se va strădui ca să și împlinească voia lui Dumnezeu, pentru că atunci când iubești o persoană, te străduiești să nu superi acea persoană. Așa spiritual gândind, dacă avem dragoste față de Dumnezeu, ne străduim să nu îl supărăm pe Dumnezeu, pentru că atunci, prin păcatele pe care le facem noi arătăm contrariul a ceea ce spunem.

Cu ocazia Sărbătorilor de Paște, ce urări aveți pentru tineri și nu numai pentru ei?

Dumneavoastră știți că noi la Paște și în toată perioada pascală cântăm foarte des truparul “Hristos a înviat din morți, Cu moartea pe moarte călcând, Și celor din morminte, viață dăruindu-le”. Ei bine, cred că e momentul  să părăsim mormântul acesta, întunecat al vieții, în care zacem parcă mereu și nu mai găsim lumina ieșirii din mormântul acesta în care ne închidem așa cu tristețile și cu necazurile vieții noastre, care sigur sunt destul de multe, destul de mari, mai ales în contextul actual, conjunctura timpurilor pe care le trăim, nu e deloc favorabilă, nu numai tinerilor, ci în ​general a oamenilor. Sunt foarte mulți oameni în situații limită, sunt foarte mulți tineri dezamăgiți de ceea ce le oferă societatea, pentru că practic nu prea le oferă nimic, dar tuturor și tinerilor și vârstnicilor le dorim să aibă nădejde în Dumnezeu, le dorim să fie oameni cinstiți, să muncească, e foarte important lucrul acesta, să muncească foarte mult, în mod cinstit având nădejde la Dumnezeu și știu că remunerația nu este după așteptări, dar e mai bine decât nimic, adică, pe lângă ceea ce ți se dă acolo, ai și satisfacția că ai muncit ceva. Prin muncă și prin credință și printr-o viață cinstită poți prospera și sigur, Învierea Domnului trebuie să fie sărbătoarea care să ne dea tuturor speranță, pentru că așa cum vedem cu toții în Epistola I către Corintieni, Sf. Apostol Pavel ne arată cât de  strânsă  este legătura între Învierea Mântuitorului și învierea fiecăruia dintre noi.

Dorim ca Sfintele Sărbători să aducă Binecuvântare și bucurie Sfântă în sufletele creștinilor, să fim cu toții ancorați în butucul credinței noastre, care este Hristos, noi fiind ca niște mlădițe, tragem seva din Hristos, care este viata. Doamne ajută și Hristos a Înviat!

Leave a Reply

Your email address will not be published.