Studenţii cer “Internet”, deşi nu ştiu ce înseamnă

Un reportaj de Denisa Ilaşcu

Interiorul Departamentului de Comunicaţii Digitale (DCD) de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” este îmbinarea între o navă spaţială şi o librărie-cafenea boemă. Mănunchiul de cabluri cât braţul lui Goliat, ce intră în camera de servere alături de cele două UPS-uri care asigură viaţa calculatoarelor, chiar şi în cazul unei pene de curent dau prima impresie. Ziarele şi afişele ce popularizează ştiinţa, ca şi ceştile de cafea şi pachetul de ţigări uitate pe un pervaz, dau de înţeles că şi cei care lucrează cu cifre şi coduri sunt oameni.

Prima regulă pentru studenţii care vin să se plângă de conexiunea slabă sau ine­xistentă la Internet este să spună: “Nu îmi merge Internetul”. “Internetul este reţeaua de reţele care oferă conţinutul”, explică Octavian Rusu, coordonatorul departamentului. “Ca specialist, este cel puţin deranjant să auzi astfel de afirmaţii. Am uitat ce este Internetul şi de unde vine”.

Studenţii ştiu că dau peste oameni ocupaţi şi nu întotdeauna dispuşi să dezlege curiozităţi mărunte. Asta nu îi opreşte să ceară mereu sfaturi şi să facă reclamaţii, chiar şi după ora 12:30, când inginerii şi programatorii de la departament revin la obligaţiile “specifice”, care nu înseamnă consilierea celor care nu mai au acces la paginile de HI5. “E coadă aici mereu”, susţine specialistul.

Studenţii – prezumtiv nevinovaţi

Unii, mai precauţi, îşi trimit colegii de cameră sau reuşesc să îşi convingă şefii de cămin de stringenţa situaţiei. Aceasta pentru că nici ei nu ar fi mândri de site-urile pe care le vizitează şi mulţi dintre studenţi au, în continuare, iluzia că cineva îi urmăreşte pas cu pas, putându-le da, la finalul lunii, o listă cu site-urile accesate lungă cît o listă de cumpărături întocmită înainte de Crăciun. “Este imposibil să facem asta. Nu avem suficienţi oameni şi, mai apoi, nici nu ar fi etic să facem aceste verificări”, asigură coordonatorul.

Octavian Rusu are încredere că studenţii vor, în general, să îşi apere statutul de intelectuali în devenire, păşind elegant pe lângă ilegalităţi şi gafe. „Considerăm că avem de-a face cu persoane de o anumită condiţie şi educaţie. Le oferim tuturor prezumţia de nevinovăţie. Şi, de cele mai multe ori, avem dreptate”.

Cazurile patologice nu lipsesc însă. Unul dintre cele mai bizare este cel al studenţilor, generoşi de altfel, care au dorit să îi conecteze pe colegii lor din caminul alăturat, fără ştirea celor de la DCD. Metoda a fost ingenioasă, dar a lăsat sute de studenţi cu referatele făcute numai pe jumătate, în lipsa accesului la Internet. “Turbulenţii” au scos pe geam un cablu, pe care l-au întins până la clădirea de vizavi. Întâmplarea s-a petrecut în mai, prima cu furtuni care atentează, în primul rând, la instalaţiile improvizate de acest gen.

„Omul nu mai stă să citească instrucţiuni”

Cu astfel de incidente deja soluţio­nate, coordonatorul DCD dă un verdict clement: “În societatea de consum, omul nu mai stă să citească instrucţiuni. Marea majoritate a problemelor care mai apar ţin de greşelile utilizatorului”, spune Rusu. Conectivitatea şi lărgimea de bandă, două dintre subiectele cele mai sensibile ale anilor din urmă, au fost rezolvate. Studenţii sunt cei care îşi ţin în mâini resursele – dacă procedează corect, sigur vor primi servicii de calitate.

Începând din 2008, toţi utilizatorii reţelei interne a universităţii sunt identificaţi prin username şi parolă, tocmai pentru a-i responsabiliza. Rusu mărturiseşte că mulţi dintre studenţii avertizaţi că încalcă regulile pretind că altcineva le-a folosit calculatorul. Chiar dacă sunt sau nu vinovaţi, deciziile de interzicere a accesului vin numai în urma verdictului Senatului. Coordonatorul subliniază că DCD nu este un organ de ordine şi nici măcar de anchetă, ci instituţia care asigură studenţilor acces în reţeaua universităţii.

Octavian Rusu ar putea exclama oricând, asemenea unuia dintre inventatorii browserului web: “Nu acesta era scopul pentru care s-a făcut!”. Pentru că el însuşi recunoaşte că la nouă din zece site-uri actuale le-a fost deturnat scopul iniţial. Internetul a ajuns o junglă cu spa­ţii opace, mers în cerc şi capcane. Iar mulţi studenţi ce de-abia au dat adolescenţa pe maturitate nu ştiu să distingă binele de rău.

  DCD, internet, portret