Interviu cu profesorul de la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și directorul muzeului acestei universități din Copou –  conf. univ. dr. Bogdan-Petru Maleon.

Primul domeniu de interes îl reprezintă istoria ecleziastică, cu aplecare specială spre statutul clerului de mir. În acest sens, conf. univ. dr. Bogdan-Petru Maleon a publicat o serie de studii, precum şi teza de doctorat, sub titlul Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI. Alte sfere de preocupări o reprezintă ideologia, simbolurile şi ritualurile puterii în spaţiul bizantin şi post-bizantin, precum și istoria învăţământului superior şi a instituţiilor academice; aceste teme fiind abordate în mai multe publicații și conferințe.

• În opinia dumneavoastră, cât de importantă este istoria şi cultura în viaţa unui individ?
• Aceasta este o întrebare esențială, întrucât face referire chiar la natura umană. În primul rând, istoria este importantă pentru că orice individ, indiferent dacă este  sau nu pasionat ori specialist, simte periodic nevoia unei priviri retrospective, iar orice exercițiu de acest fel presupune recuperarea memoriei individuale sau familiale. Acest interes pentru istorie este legat de o propensiune firească a individului spre trecut, chiar dacă aceasta nu presupune o cunoaștere științifică. Atât timp cât individul are acces la cultură, așadar este un om educat, și nevoia de cunoaștere istorică devine mai sofisticată, mai diversificată. Dacă fiecare individ este legat indisolubil de trecutul său, o persoană educată își pune mai multe întrebări și finalmente dorește să cunoască și ceea ce reprezintă istoria mare, istoria celorlalți. Nevoia de istorie este până la urmă o expresie a gradului de cultură a fiecărei personalități. Indiferent de palierul la care ne situăm, nevoia de istorie există, chiar dacă este vorba de simpla introspecție, cunoaștere a trecutului individual sau cercetarea istoriei locale sau naționale.

• Cum au supravieţuit valorile culturale în Iaşi în Copou de-a lungul timpului?
• Zona Copou este o zonă specială, unică în România și aș spune chiar în lume, pentru că acest perimetru urban a fost în perioada medievală și premodernă – un spațiu periferic, prin raportare la centrul orașului, un spațiu de trecere spre zona extraurbană, pe drumul spre Botoșani. Copoul și-a conturat identitatea mai întâi ca spațiu de promenadă, aici fiind amenajată „Grădina Copou”, iar ulterior la sfârșitul secolului al XIX-lea – ca nucleu al vieții universitare. Aici în 1897 a fost mutat sediul Universității, în noul Palat de la Copou (corpul A de astăzi). Reprezentanții elitei intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar mai ales în perioada interbelică, au tins să se stabilească aici. De aceea, în Copou găsim și astăzi clădiri frumoase, vechi, multe ridicate la începutul secolului al XX-lea, așa cum este și clădirea Muzeului Universității. Din acest motiv, în Copou s-a putut constitui un centru universitar compact și rămâne în peisajul academic românesc ca un centru cu valoare simbolică deosebită.

• Ce părere aveţi despre interesul oamenilor cu privire la istoria oraşului Iaşi?
• Interesul acesta nu cred că este foarte mare. Ar fi interesant să se realizeze un sondaj pentru a vedea câți dintre ieșeni cunosc câte ceva din istoria locală. Sigur că acum, în contextul campaniilor purtate pentru promovarea orașului Iași în vederea obținerii statutului de „Capitală Culturală Europeană”, se poate presupune că interesul este mai mare. Cred că se pot face lucruri bune în sensul de a educa pe oameni, dar nu într-o manieră agresivă, ci promovând monumentele orașului. Acest fapt ar fi util pentru cunoașterea istoriei locale, promovând diverse mijloace, inclusiv printr-un afișaj stradal foarte vizibil și coerent.

• Ce s-ar putea face pentru ca cei neinteresaţi de istorie şi cultură să conştientizeze valorile autentice?
• Orașul Iași este important printr-o anumită categorie de monumente. Mă refer la monumente de artă ecleziastică, bisericile orașului. Nicolae Iorga a definit orașul nostru ca fiind în excelență un oraș al bisericilor. Din păcate, o mare parte din zestrea arhitectonică civilă s-a distrus din diverse motive. Însă, monumentele ecleziastice au rămas, iar multe dintre ele sunt astăzi restaurate (Golia, Trei Ierarhi, Sfântul Sava). Acestea trebuie puse în valoare prin crearea unor circuite turistice, care să lege toate aceste monumente. Trebuie imaginate astfel de trasee, pentru că oamenii vin în Iași și nu știu unde ar trebui să meargă. Există centre turistice, dar trebuie valorificate mult mai intens monumentele.

• Vis-a-vis de tinerii de astăzi, de unde ar trebui un tânăr să se informeze pentru a începe să-şi dobândească identitatea culturală?
• Identitatea culturală se dobândește într-o manieră firească de cele mai multe ori. Nu există un program sau o rețetă unică. Consider că apropierea de cultura autentică, de literatură, istorie, artă sau muzică conferă individului o anumită anvergură, care depinde foarte mult și de datele native. Personalitatea se formează în urma diverselor experiențe culturale, în raport de preferință sau gust. Eu cred că o apropiere sistematică de valorile culturale le permite tinerilor să dobândească un anumit profil, dar acest lucru depinde de fiecare caz în parte.

• Ce amintiri vă leagă de Copou?
• Mă leagă în primul rând anii de studenție. Erau anii ’90, care au fost ani tumultuoși, cu multe greve și cu povești interesante. Am asistat la transformarea unei lumi care își căuta identitatea democratică, iar studenții, mai agitați decât astăzi, erau parte a acestui proces. Copoul reprezintă poate cea mai dinamică zonă a orașului nostru și cea mai frumoasă prin prisma tinereții care-i dă viață; este zona cea mai tânără. De aceea, toți cei care au trecut pe aici vor rămâne mereu în amintire cu dealul Copoului.