Se spune că dragostea, atunci când se întâmplă la turație maximă, nu cunoaște limite. E frumos să visezi la o relație lipsită de bariere, însă când vine vorba despre căsătorie, lucrurile par a se complica puțin. Când doi oameni decid să-și promită că vor îmbătrâni împreună, dar împart și niște diferențe culturale imposibil de ignorat, vorbim despre căsătoriile mixte. Despre acest subiect, am aflat câteva lucruri de la prof.univ.dr. Nicoleta Turliuc, specialist în psihologia cuplului din cadrul Facultăţii de Psihologie și Științe ale Educației.
Căsătoria marchează o nouă etapă în viața de cuplu. Lucrurile tind să fie diferite într-o căsnicie, față de existența de dinainte. Aceste diferențe se simt atât în plan social și juridic, dar și sub aspect afectiv sau sexual. „Căsătoria se referă atât la aranjamentul aprobat de societate prin care se întemeiază o familie, cât şi la parcurgerea unui drum propriu, irepetabil”, precizează prof. dr. Nicoleta Turliuc.
Comportamentul cuplului devenit prin oficializare, familie, se schimbă mai ales din motive intrinseci celor doi parteneri, dar și din alte câteva externe. Influența culturală a societății, bagajul de tradiții, mentalități, credințe apasă pe felul de a fi și a de a se constitui în societate respectiva familie.
De altfel, în trecut, căsătoria a fost un factor cheie în cristalizarea și dispunerea comunităților. O căsătorie putea fie să contribuie la consolidarea unei comunități etnice, de pilda. Totodată, aceste cutume au adâncit şi mai mult prăpastia dintre comunităţile umane.”, a menționat Turliuc. Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că factorul cultural este cel care structurează anumite șabloane etnice, religioase sau rasiale.
Termenul utilizat pentru nominalizarea căsătoriilor în care partenerii au apartenență rasială, etnică, religioasă diferite este cel de intermariaj, o alternativă a sintagmei de căsătorie mixtă.
Casătoriile mixte au făcut obiectul controverselor din timpuri străvechi, Biserica fiind principala contestatară. Totuși, împotriva oricăror contestații, căsătoriile mixte au reprezentat dintotdeauna o realitate în teritoriile puternic fragmentate cultural, unde populația este eterogenă. „Aici contactele interpersonale dintre persoanele aparţinând unor grupuri etnice, religioase şi culturale diferite tind să crească, favorizând dezvoltarea experienţei şi a comunicării interculturale, creşterea toleranţei faţă de caracteristicile celuilalt „diferit” şi, implicit, a numărului căsătoriilor mixte.”, a specificat Nicoleta Turliuc.
Până la urmă, cum ne alegem partenerii? Există teorii sociologice care au încercat să explice regulile după care funcționeaza acest mecanism. Astfel, putem vorbi despre endogamie, în cazul în care oamenii își aleg parteneri ce aparțin aceleiași comunități, sau despre exogamie, când partnerii aparțin unor medii diferite.
Statisticile nu pledează în favoarea intermariajului: s-a constatat o predispoziție mai mare către conflict și în final, divorț, în cazul familiilor mixte. Totuși, există reguli? Cu siguranță, rămâne ca temă de gândire pentru fiecare dintre cei prinși în hora iubirii interculturale.