Probabil că într-o zi ne vom adresa calculatoarelor noastre într-un limbaj natural, ca şi cum am vorbi cu o altă persoană. Acestea ne vor înţelege şi ne vor răspunde, folosind cuvinte fireşti şi fraze curgătoare. Şi probabil că acest lucru se va datora, în parte, şi profesorului Dan Cristea, de la Facultatea de Informatică a UAIC, profesor ale cărui ceretări sunt centrate pe aşa-numita procesare a limbajului natural. Dar se va putea merge atât de departe încât calculatoarele sau roboţii să fie capabili, dincolo de a face elecovente declaraţii de dragoste, să simtă şi să transmită emoţii? Prof.univ. dr. Dan Cristea ne răspunde la aceste întrebări.

Ar putea mijloacele de comunicare virtuală să suplinească întru totul comunicarea naturală, interpersonală?

 Nu, e absurd să credem că ar putea să se substituie total. Cel puțin la nivelul actual al tehnlogiei, mai sunt lacune. Va imaginați ca nu e același lucru să stai față cu o persoană, ori să stai pe chat. Există imperfecțiuni: canalul e mai îngust, informațiile se pierd. În mediul electronic nu avem miros, de exemplu. Depinde și de lățimea canalului vizual, numărul de pixeli contează mult. Sunt amănunte pe care le vezi diferit în mediul virtual. E ca și cum ai avea o lentilă parțial aburită

Dintr-o perspectivă vizionară… dacă s-ar depăși anumite obstacole, s-ar putea ajunge ca oamenii să nu mai simtă nevoia sa interacționeze fizic?

Nu cred că e același lucru. Realitatea e importantă pentru simțurile noastre. Dacă tehnologia s-ar dezvolta pâna la a umple complet spectrul comunicării și al tuturor simțurilor, atunci ar fi echivalentul realității, o transpunere, ca și cum ai teleporta o persoană lângă tine, electronic. Dacă s-ar ajunge la așa ceva, ar dispărea barierele între cele două planuri: real și virtual. Dar pentru asta nu doar IT-ul trebuie să facă progrese, ci și fizica.

Se poate transmite emoția prin intermediul computerului?

Cu siguranță. Internetul, chatul sunt canale de transmitere a emoției.

Dar e vorba despre o emoție reală?

Poți să măsluiești emoția, cu siguranță. Oricine poate să facă un fals și să pretindă că transmite o emoție și să nu o simtă. Și când comunici față în față poți să minți sau să simulezi o anumită emoție, fără să o ai. Se pot mai ascunde mai ușor trăirile în mediul virtual, pentru că nu ești în contact direct.

Însă cred că se poate. E absolut clar că dacă ții la o ființă și îi transmiți anumite lucruri prin chat, chiar și fără să o vezi, emoția se păstrează în mesaj. E ca într-o scrisoare. Ca în vremurile de demult, când nu exista calculator și internet și primeam emoții desfăcând o scrisoare. De ce ar fi altfel în zilele noastre?

„ Ai putea vreodată să te căsătorești cu un avatar?”

Se poate ajune până într-acolo încât un calculator să fie programat pentru a face o declarație de dragoste?

 O, fără discuții. Un fake (n.r. fals) se poate face oricând, dar ce să faci cu el?  Să faci un generator de declarații de dragoste? Nimic mai simplu. Ar fi un experiment care nu ar ajuta la nimic.

Dragostea rămâne pentru oameni, calculatorul nu se poate amesteca. El nu simte, poate doar să pretindă asta. Poți realiza un program care pretinde că un avatar ar simți ceva și poți să îl faci să acționeze asemănător unui subiect uman, dar el nu va simți niciodată nimic. Simularea unei emoții printr-un agent artificial ar putea provoca, bănuiesc, un simulacru de emoție. De ce și-ar dori cineva un astfel de avatar? Ar fi doar un surogat acceptabil, care să nu te pună niciodată într-o situație dificilă. Dar ai putea vreodată să te căsătorești cu un avatar? Persoana umană e plină de lucruri neașteptate. Frumusețea vieții stă în neprevăzut.

Mediile de comunicare virtuale apropie mai mult oamenii sau dimpotrivă, îi îndepărtează?

Și una, și alta. Cu siguranță, ești mai îndrăzneț în mediul virtual, pentru că poți să îți ascunzi mai bine adevărata față. Ești sub un ecran care te protejează, arăți doar ce vrei tu să se știe despre tine. Prin urmare, ai mult mai mult curaj. În realitate ai anumite defecte, ai o vârstă sau alte particularități pe care nu ai vrea să le dezvălui. Intr-un fel, te ajută să comunici mai ușor, dar pe de altă parte, totul se îndreaptă spre întâlnirea directă, față în față. Cred că acesta este și rostul acelor site-uri matrimoniale care facilitează găsirea cuplurilor. Calculatorul poate face totul felul de potriviri, calculează compatibilități. Ori, dacă mergi pe stradă, șansa să îți găsești aleasa inimii tale e minimă.  Din punct de vedere pur teoretic, în lumea virtuală ți-ai putea găsi partenerul ideal, dacă toată lumea ar face asta  – lucru care însă nu se întâmplă. Apoi ți-ar rămâne să îți petreci restul vieții cu singura parteneră ideală de pe planetă, și invers (râde).  Sunt doar lucruri teoretice, însă.

Contactul real, direct, trăirea se face însă tot în realitate. Dacă rămâi prea mult în virtual, ești în pericol să nu trăiești realitatea, ceea ce e o mare pierdere.

  computer, comunicare, cristea, dan, dragoste, info, uaic, virtual