Lucian Boia este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Profilul său intelectual și opiniile pe care și le-a exprimat întotdeauna în mod liber și nonconformist, dar și numeroasele cărți de specilitate publicate până acum, atât în țară cât și în străinătate,  îl recomandă ca fiind unul dintre istoricii de calibru actuali. A conferențiat pentru prima dată la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași , miercuri, 4 aprilie, pe tema „Elita intelectuală românească între anii 1930 si 1950”. Cu această ocazie, am vorbit cu Lucian Boia despre elita intelectuală a vremurilor noastre, despre imposibilitatea cunoașterii viitorului, dar și despre problema lipsei de viziune cu care se confruntă societatea românească.

360.uaic.ro: Guizot spunea că există 100 de feluri de a face istorie. Ce fel de istorie faceți dumneavoastră?

Lucian Boia: Eu fac istoria mea personală. Pot să spun că nu fac o singură istorie. Am făcut la început una de tip tradițional, adică am petrecut ore întregi  făcând cercetări în arhive, în presa vremii și m-am ocupat de mișcarea națională a românilor în Transilvania. Apoi m-am ocupat de istoriografie, mergând și spre o anume teoretizare în maniera de a scrie și de face istorie. Ulterior m-am angajat în imaginar și am rămas multă vreme în zona aceasta. M-au preocupat mitologiile de tot felul și probabil de aceea oamenii mă leagă mai ales de imaginar. S-a imprimat în imaginea multora despre mine că sunt cel care se ocupă de imaginar și de mitologii. De câțiva ani încoace fac o istorie a elitelor și nu numai a celor românești. Este din nou o istorie bazata pe arhive în mare măsură și pe presă de epocă. Am scris și o istorie mai generală, privitoare la istoria Franței, sau a Germaniei. Fac o istorie de tot felul.

360.uaic.ro: Ați fost adesea caracterizat ca fiind un istoric atipic. Cărțile pe care le-ați scris au stârnit vâlvă în sânul opiniei publice, din cauza problemelor sensibile pe care le-ați pus în discuție…

Lucian Boia: Dacă nu punem problemele în discuție, atunci ce mai facem ca istorici? Repetăm ce au făcut ceilalți până la noi? Este o manieră de-a mea de a face istorie și mi se pare un lucru normal, cel de a pune problemele în discuție. Sunt întrebări pe care ni le punem noi și pe care nu aveau cum să și le pună cei dinaintea noastră, tot așa cum și cei care vor veni după noi vor pune altfel de întrebări. Istoria se schimbă.

Caracterizarea de istoric atipic nu mă deranjează. Din contră, nu mi-ar plăcea să fiu considerat unul banal. Repet, îmi fac propria mea istorie.

“Oamenii au devenit tot mai individualiști, iar marile proiecte colective sunt în declin”

360.uaic.ro: De ce ar trebui să ne întoarcem privirea spre intelectualii interbelici? Ce modele ar trebui să vedem în ei?

Lucian Boia: Pe mine mă interesează trecutul fiindcă sunt istoric, dar altfel eu nu cred că trebuie să ne căutăm neapărat modelele în trecut. Cred că trebuie să ne inventăm propria noastră istorie, propriile noastre modele. Eu pot să vă asigur că nu m-am orientat după anumite modele preexistente, am făcut ce am simțit eu. Cred că fiecare dintre noi trebuie să facă ceea ce simte și ce este  în acord cu gândirea, cu sentimentele proprii și cu epoca în care trăiește. Eu nu aș recomanda neapărat niște modele ale trecutului pentru actualitate, ci propun să ne construim propriul prezent.

360.uaic.ro: În ce mai crede societatea de astăzi?

Lucian Boia: Se crede din ce în ce mai puțin. A scăzut foarte mult capacitatea aceasta a oamenilor de a se orienta spre mari proiecte, spre mari credințe. Mai întâi a fost timp de secole credința religioasă, după aceea au fost marile credințe ale epocii moderne, religiile secularizate, democrația, progresul, națiunea. Acestea au fost mari credințe, un soi de religii. Noi mai avem astăzi  mari proiecte de viitor? Eu nu cunosc niciunul.

360.uaic.ro: Cum rămâne cu Uniunea Europeană?

Lucian Boia: Uniunea Europeană este o birocrație, pe când națiunea a fost o mitologie, o credință foarte puternică.

360.uaic.ro: Dar nu este ideea de Uniune Europeană sinonimă cu ideea de modernizare a României, în momentul de față?

Lucian Boia: În cazul acesta comparația este una bună, între proiectul acesta supranațional actual și cel al secolului al XIX-lea. Atunci putem vedea foarte clar diferența. Națiunea a fost însă o credință puternică, oamenii s-au sacrificat pentru asta. Uniunea Europeană  este departe de a fi o credință, o mitologie. Capacitatea omului de a crede, de a investi în mari proiecte în care să își pună toată pasiunea și toată visarea a scăzut. Oamenii au devenit tot mai individualiști, se ocupă de propria lor carieră, de viața lor, iar marile proiecte colective sunt în declin.

360.uaic.ro: Ne-am putea gândi la un anumit moment al istoriei în care a început declinul despre care vorbiți?

Lucian Boia: Nu cred că l-am putea identifica cu precizie. Cert este că nu mai sunt mari proiecte în lumea de astăzi. Predomină mai degrabă proiectele de apărare decât cele ofensive. Să avem grijă să nu poluăm, să vedem ce facem cu încălzirea globală, cu alte cuvinte proiecte temătoare. Omului îi este teamă de criză, de degradare economică, ecologică. Dar nu sunt mari proiecte ofensive: să construim ceva, să facem ceva. Cum a fost proiectul național, sau cel democratic. Toate astea au cam obosit.

360.uaic.ro: Ce ne aduce viitorul în cazul acesta?

Lucian Boia: Nu știm ce ne aduce viitorul și eu mă feresc de obicei să vorbesc. Despre viitor se spun doar prostii. Nimic din ceea ce spui nu se va verifica. Mă bate gândul că ne aflăm la capătul unui ciclu de civilizație. Istoria merge tot mai repede. Nu știu în ce direcție o va lua, dar e clar că lumea care se pregătește va fi cu totul altfel decât cea pe care am cunoscut-o până acum. Civilizația noastră de astăzi este creația Occidentului, dar cred că și Occidentul a cam obosit. Îi vezi pe ceilalți cum se ridică și sunt tot mai numeroși. Au pondere tot mai mare în jurul lumii occidentale. S-ar putea să asistăm la o cu totul altă organizare a civilizației și a ierarhiei valorilor. Nu știu ce va fi. Și știți de ce nu știm? Pentru că viitorul nu există. Când viitorul va exista, el va fi deja prezent. Singurul lucru care există este trecutul.

360.uaic.ro: Nu ne incomodează de multe ori trecutul?

Lucian Boia: Sigur că incomodează, fiindcă modul cum privim trecutul spune multe despre identitatea noastră, despre proiectele noastre prezente și viitoare. De altfel, trecutul este folosit, este manipulat. Nu atât că învățăm noi din istorie, dar obligăm istoria să meargă în sensul dorit de noi. Când s-au construit națiunile, în secolul al XIX-lea, acest lucru s-a realizat prin raportare la istoria medievală. Și în cazul românilor s-a întâmplat același lucru. Bătăliile cu turcii, unirea lui Mihai Viteazul, toate luptele astea glorioase au fost folosite pentru proiectul național. Ori Evul Mediu nu avea nici cea mai mică idee despre națiune. De unde rezultă că noi învățăm istoria ce să spună, nu istoria ne învață pe noi.

“Trăim într-o țară insuficient orânduită, cu atitudine cam neserioasă”

360.uaic.ro: Chiar dumneavoastră ați spus la un moment dat că nu ne putem pune speranțe în intelectuali, pentru că sunt adesea tentați de soluții iluzorii. În cine ar trebui atunci să ne punem speranțele?

Lucian Boia: În noi înșine. Cum spunea Voltaire: „să ne cultivăm propria grădină”. Intelectualii nu gândesc neapărat mai bine decât ceilalți, ba de multe ori gândesc mai prost. Știți că cele mai mari prostii le spun oamenii inteligenți, fiidcă oamenii proști nu prea au multe de spus. Intelectualii au o înclinare spre gândirea asta detașată de realitate. Ei pot confecționa tot felul de scenarii, de idei, au o încărcătură utopică. Cele mai mari erori de interpretare le-au făcut intelectualii.

Fiți convinși că intelectualii nu iau decizii mai bune. Istoria ne arată că ei au eșuat în politică. Politica e un joc de putere și presupune o capacitate mare de a-i convinge pe oameni, de a-i conduce, adică alte trăsături și calități decât cele tipice pentru un intelectual. Însă funcția intelectualului este să observe ce se întâmplă în politică, să comenteze, să se implice. Cam asta e funcția lui, nu aceea de a acționa direct în politică.

360.uaic.ro: Cum ați caracteriza societatea românească actuală, în ansamblul ei?

Lucian Boia: România este o țară dezorganizată. Nu a fost ea niciodată prea organizată, dar comunismul și urmările sale au dezmembrat-o și mai tare. Este o țară insuficient orânduită, cu atitudine cam neserioasă. Și nu istoria i-a învățat pe români să fie neserioși, ei au tras concluzia asta în urma experimentelor istorice repetate. Românul nu este capabil să acționeze constructiv, sistematic. Nu vreau să generalizez, dar până la urmă cam asta este realitatea. Suntem opușii nemților, ne aflăm undeva în extrema cealaltă.

360.uaic.ro: Mircea Vulcănescu scria la un moment dat, după cum ați precizat în timpul conferinței, despre cele „două Românii”. Câte Românii avem în momentul acesta?

Lucian Boia: Cred că avem mai multe. Este o țară cu viteze diferite. Găsim, pe de o parte, o Românie care se află oarecum la nivel occidental, dar și una de mijloc, rămasă în urmă. Sunt diferențe mari între orașe și sate, dar și în interiorul orașelor, între diversele categorii sociale. Cred că România e o țară cam dezmembrată.

  conferinta, credință, declin, elite intelectuale, mentalitate, neseriozitate, societate, uală românească între anii 1930 si 1950, universitatea alexandru ioan cuza, viitor