Călătoriile unui pelerin

Astăzi încep o nouă etapă a visului meu de a uni în pelerinaj pe jos cele trei mari locuri sfinte ale creştinătăţii: Santiago de Compostela, Roma şi Ierusalim„, scria pe data de 22 iulie 2012 prof.univ.dr. pr. Emil Dumea, la începutul unui drum pe care nu multă lume s-ar mai încumeta să îl parcurgă. Un traseu de 40 de zile, între Genova şi Pamplona, în total 1388 de kilometri străbătuţi pe jos. Destinaţia finală a fost Santiago de Compostela, loc sfânt al lumii catolice, unde părintele Emil Dumea ajunsese şi cu un an în urmă, parcurgând distanţa tot pe jos, între Pamplona şi Santiago.

Am stat de vorbă cu prof. univ. dr. pr. Emil Dumea despre rostul parcurgerii unui drum pe jos în zilele noastre, acum când  există atâtea modalităţi în care poţi ajunge foarte uşor de la o destinaţie la alta.

Pelerinajul reprezintă o călătorie în grup sau de unul singur spre un loc sfânt. De cele mai multe ori pelerinajul însemnă parcurgerea pe jos a unui drum lung de câteva luni, cu opriri în diverse puncte.

Emil Dumea, Santiago 2012
Prof. Emil Dumea, pe drum

Pelerinajul așa cum prof. univ. dr. pr. Emil Dumea spunea în cartea sa  „Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela” este „o reflectare a vieții”. Unii oamenii realizează acest traseu din motive religioase, pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a se întări sufletește și trupește,  „vor să fie singuri cu ei înșiși, să-și analizeze viața în detalii, să pună ordine în ea”, doresc să își petreacă un concediu de odihnă, vizitând locuri istorice pentru a cunoaște valorile culturale, sociale și economice  în care trăiesc locuitorii acelor ținuturi, să relaționeze cu ceilalți oameni sau să poată admira frumusețea naturii creată de Dumnezeu.

Alte motive enumerate de către prof. univ. dr. pr. Emil Dumea culese de-a lungul pelerinajului, pentru care oamenii aleg să facă acel traseu pot fi din cauza unor probleme de sănătate sau „un soț care află că soția este bolnavă de cancer și după care după câțiva ani revine împreună cu soția vindecată, soți ce s-au despărțit de soțiile lor, preocupați de viitorul lor”, din cauza serviciilor, la finalizarea studiilor sau înaintea începerii studiilor  pentru a avea un timp de meditație asupra viitorului său, asupra viitoarei sale meserii sau pot fi oameni bătrâni care vor să reflecteze la întrega lor viața. Fiecare vine cu motivul său pe un drum necunoscut și întâlnește pe parcurs oameni noi cu povești de viață diferite. Pe acest traseu fiecare este un vorbitor și un bun ascultător pentru că cel care alege să parcurgă acest drum este conștient că își va povesti viața de multe ori pe parcursul acestui pelerinaj până va ajunge la destinație.

În interviul realizat cu prof. univ. dr. pr. Emil Dumea, povestea despre faptul că pelerinajul te poate învăța lecții de viață care îți pot folosi în viața de zi cu zi. Acest traseu este unul lung și presupune ruperea de la cotidianul în care trăiești ajutat de tehnologie și mijloace de transport, timp de câteva luni. Timp în care înveți cât de esențial este să îți iei doar lucrurile necesare după tine pentru că un rucsac greu îți îngreunează mersul și îți dă impresia că nu înaintezi deloc. „Am dorit ca prin confruntarea cu mine însumi prin efortul fizic și exercițiul psihic al învingerii tentațiilor de a încetini ritmul sau de a mă opri, să-mi descopăr mai bine adevăratele limite fizice și psihice, limite care sunt mult mai departe decît sunt obișnuit să le consider sau să le simt în viața obișnuită, de zi cu zi. O motivație a fost, să-mi cunosc limitele capacităților mele, iar ele sunt, mult dincolo de ceea ce sunt obișnuit să cred în viața cotidiană, unde adevăratul chip al omului este parțial falsificat de tehnica și comoditățile pe care ni le oferă civilizația noastră”.

În cartea sa „Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela”, prof. univ. dr. pr. Emil Dumea povestește despre lucrurile cu adevărat de folos atunci când parcurgi un drum atât de lung, cum ar fi o geacă de ploaie, un hanorac, un sac de dormit ș.a. m.d. pentru că îți ușurează drumul și te protejează să nu te îmbolnăvești. Pe lângă îmbrăcăminte, hrana este vitală pentru aceste trasee lungi și toride de aceea un alt motiv pentru care pelerinajul poate fi util este acela de a „te bucura din plin de valoarea și bunătatea lucrurilor, dacă nu ai transpirat din plin pentru a le avea”.

Pelerinajul poate fi un mod de a vizita locuri noi din lume, locuri care au o istorie în spate și o cultură diferită de cea în care trăiești. Este minunat să poți sta și discuta cu oameni care privesc altfel lucrurile datorită culturii lor. Acesta poate fi un mod bun pentru a ne schimba părerile preconcepute asupra altor culturi și ne poate ajuta să înțelegem că modul lor de trăire se datorează locului în care au crescut. Fiecare cultură are frumusețea sa, este unică și ne lasă să o descoperim până la cele mai mici detalii.

Această excursie de supraviețuire poate fi folositoare pentru a observa cât de importante sunt lucrurile pe care le avem și pe care le putem procura atât de ușor datorită tehnologiei avansate. Este un exercițiu „zilnic al răbdării și perseverenței, al înfrângerii oboselii și tentațiilor de a încetini ritmul sau de a te opri”, astfel îți descoperi adevăratele limite fizice și psihice iar mai mult decât rucsacul „fiecare își poartă gândurile, planurile, bucuriile și durerile personale, speranțele și aspirațiile doar de ei știute”.

Călătorie poate fi benefică  pentru cei care nu reușesc să se rupă de la alergarea zilnică, pentru cei care nu reușesc să își facă timp pentru Dumnezeu și pentru ei înșiși  sau pentru cei care doresc să viziteze locuri noi și frumoase din această lume. Călătorește în diverse locuri pentru a vedea cum sunt celelalte culturi și pentru a te bucura de frumusețea oamenilor și a naturii.

Puteţi citi impresiile personale ale profesorului Emil Dumea direct din jurnalul său de călătorie, pe care l-a pus la dispoziţie gratuit pe site-ul său personal. Descărcaţi jurnalul în format .pdf.

Un Comentariu la "Călătoriile unui pelerin"

  1. Irimia Simona   10/10/2013 at 2:00 pm

    Am citit cartea domnului profesor si pot spune ca reda
    intocmai acest traseu minunat. Am revazut cu drag locurile parcurse
    si de mine in toamna anului 2011, unele din refugii fiind chiar
    cele in m-am cazat. Mi-a tresarit inima de bucurie cand am vazut ca
    un iesean a parcurs pas cu pas Camino si mai mult decat atat, ca a
    ales sa faca tuturor cunoscuta experianta domniei sale, atat prin
    cuvintele care descriu detaliile, oamenii si locurile, precum si
    prin poze. Multumesc pentru ca ati pus cartea la dispozitia
    tuturor, consider ca intr-adevar si-a atins scopul pentru care ati
    spus ca a fost scrisa.

Leave a Reply

Your email address will not be published.