Erasmus este o experienţă iniţiatică

Elena Laura Bejinariu, studentă la jurnalism în anul al III-lea, povesteşte despre „experienţa Erasmus” – un semestru la Universitatea din Liege, Belgia. Pentru mai multe informaţii despre cum puteţi beneficia de o bursă asemănătoare, consultaţi pagina despre programul LLP Erasmus.

 

[singlepic id=73 w=320 h=240 float=right]
Patru luni şi jumătate departe de părinţi, prieteni, amici şi colegi nu sunt într-atât de rele cum ar părea. Erasmus este mai mult decât o mobilitate de studiu în străinătate, este un stil de viaţă, un mix cultural, un vis feeric şi chinuitor de real la întoarcerea acasă.

La început gândeşti că nu o să fie mare lucru dacă pleci un semestru să studiezi în afară, şi că nu merită efortul. Însă, odată ce lunile trec şi trebuie să îţi iei rămas bun de la toţi oamenii pe care i-ai cunoscut, dorul de casă este anulat de tristeţea despărţirii.

Erasmus este o experienţă iniţiatică, care te maturizează şi îţi dă consistenţa de care ai nevoie pentru a continua. Este o practică academică deloc de neglijat, un alt fel de şcoală. Un mediu universitar rece, obiectiv şi strict, care te obligă să-ţi faci prieteni. Şi te ajută să-i găseşti în persoane despre care nu credeai că îţi pot deveni atât de apropiate. Studenţi din Congo, Irlanda, Polonia, Slovenia, Germania, Finlanda, Spania sau Bulgaria, cu toţii am fugit în căutarea unui loc liber în bibliotecă. Ne-am adunat notiţele, deveniseră sute, şi le-am împrăştiat printre noi cu gândul că “nu sunt multe, e doar volumul lor”. Ştiam că ne făceam iluzii pentru a reuşi. Ne motivam mâncând o “gaufre” şi râdeam când o ceream şi pe a doua. Kilogramele în plus nu există când eşti student internaţional.

Ajungi să prinzi drag de oamenii locului, şi cu timpul, devii unul de al lor. Îţi schimbi inconştient comportamentul, gestica, până şi cele cinci simţuri. Dezvolţi o adevărată sensibilitate la bere şi “frites”. Până şi mirosul din “Carre” îl simţi în nări mult după ce l-ai lăsat în urmă. Apoi, te apuci să le urmăreşti emisiunile de talente, chiar dacă nu dai doi bani pe ele în România. Îţi ştergi toată muzica “veche” din mp3 şi îl umpli cu melodiile lor rock, pop, folk şi indie. Mergi cu grupa la concerte şi observi că eşti printre puţinii care dansează. Unu dintre efectele Erasmus este că mereu vei rămâne cu band-ul la after party. Artiştii lor sunt foarte fericiţi să întâlnească tineri care le ascultă muzica. Un alt efect este cel al surâsului. Ei interpretează zâmbetul unei persoane necunoscute ca pe o invitaţie la seducţie. Aviz amatoarelor şi amatorilor.

[singlepic id=72 w=320 h=240 float=left]Pe perioada mobilităţii Erasmus călătoreşti, călătoreşti mult. De cele mai multe ori pe stomacul gol. Dar nimeni nu-ţi vede stomacul în pozele de pe Facebook făcute în Franţa, Spania, Polonia, Germania, Anglia sau orice alte ţări ai mai vizitat. În plus, în acest timp slăbeşti, destul de bine şi fără dietă. În orice caz, dacă în România mâncarea studentului sunt cartofii prăjiţi, pentru un Erasmus  sunt fie pastele, fie laptele cu cereale, fie legumele şi fructele, fie ceaiul cu “spéculoos“.

Însă, după patru luni şi jumătate vrei ca Erasmus să nu se mai termine şi să nu mai pleci. Îţi doreşti să rămâi pentru totdeauna alături de noii prieteni, de cunoştinte şi de amici. Preferi ca mobilitatea să se prelungească într-un continuu spaţial atemporal. În care să vorbeşti 17/24 limba lui Baudelaire, în care accentul tău să fie la fel de amuzant ca cel spaniol sau englezesc.

Ţi-ai plăcea să fii din nou pe punctul de a fi dat afară din sala de lectură pentru că râzi ca un netot când observi că cele două volume pe care le-ai citit nu sunt cele care îţi trebuie. Şi că trebuie să o iei de la capăt cu celelalte două, bune. Vrei să mergi din nou la Unifestival, să asculţi patru genuri muzicale diferite în acelaşi timp şi să aştepţi o oră în frig singurul autobuz spre oraş. Îţi doreşti să mai stai cu a ta colocatară până la trei dimineaţa vizionând Dexter şi Grey’s Anatomy, la care să plângi pe furiş.

Ţi-e dor să fugi după tren, şi să fii ultimul care se urcă în el, fară să ai habar dacă e în direcţia corectă. Şi speri ca afurisitul să întârzie, aşa cum a făcut-o de alte ori, când e să mergi la aeroport. Simţi că nu le-ai spus tot ce ai fi avut să le spui şi că sunt prea puţine cuvinte care să exprime toate sentimentele ce te copleşesc. Îi păstrezi în gând pe toţi cei care ţi-au făcut Erasmusul fericit. Îi iubeşti în taină şi încă îi visezi la cantină şi pe scările din faţa universităţii. Sunt mereu cu tine, deşi eşti plecat, e un alt efect Erasmus.

Şi dacă am repetat de atât de multe ori acest cuvânt, e pentru că Erasmus este minunat şi nu trebuie să-l rataţi. O să vă pară rău dacă nu aplicaţi pentru această bursă. Eu mai vreau în Erasmus, prietenele mele mai vor în Erasmus, foştii erasmus mai vor în Erasmus. Nu există niciun motiv pentru care să nu-ţi doreşti să beneficiezi de o bursă de studii în străinătate.

Linkuri utile:
Pagina oficială a mobilităţilor Erasmus în UAIC
Broşura mobilităţilor de studiu Erasmus 2012-2013
Alte burse pe pagina Departamentului de Relaţii internaţionale

[nggallery id=9]

Un Comentariu la "Erasmus este o experienţă iniţiatică"

  1. Stefan   21/02/2013 at 1:05 am

    Nu stiu daca exista vreo experienta studenteasca mai frumoasa decat experienta ERASMUS. Am fost cu un stagiu de 3 luni in Finlanda si acum sunt pentru un semestru in Spania, daca s-ar putea as lua-o de la capat. 🙂 Toti cei care aveti sansa sa plecati cu o bursa ERASMUS incercati sa nu-i dati cu piciorul pentru ca este ceva UNIC.

Leave a Reply

Your email address will not be published.